5 intrări
67 de definiții

Explicative DEX

FÂSĂI vb. IV v. fâsâi.

FÂSĂI vb. IV v. fâsâi.

FÂSĂIRE s. f. v. fâsâire.

FÂSĂIRE s. f. v. fâsâire.

FÂSÂI, fâsâi, vb. IV. Intranz. 1. (Despre gaze) A produce un zgomot șuierător și surd la ieșirea cu presiune printr-un orificiu strâmt. 2. (Despre unele ființe) A sufla (pe nas) cu putere, a scoate (pe nas) sunete șuierătoare. Gâscanul fâsâie. [Var.: fâsăi vb. IV] – Fâs + suf. -âi.

FÂSÂI, fâsâi, vb. IV. Intranz. 1. (Despre gaze) A produce un zgomot șuierător și surd la ieșirea cu presiune printr-un orificiu strâmt. 2. (Despre unele ființe) A sufla (pe nas) cu putere, a scoate (pe nas) sunete șuierătoare. Gâscanul fâsâie. [Var.: fâsăi vb. IV] – Fâs + suf. -âi.

FÂSÂIRE, fâsâiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a fâsâi și rezultatul ei. [Var.: fâsăire s. f.] – V. fâsâi.

FÂSÂIRE, fâsâiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a fâsâi și rezultatul ei. [Var.: fâsăire s. f.] – V. fâsâi.

FÂȘĂI vb. IV v. fâșâi.

FÂȘĂI vb. IV v. fâșâi.

FÂȘÂI, fâșâi, vb. IV. Intranz. A produce zgomotul caracteristic frunzelor mișcate de vânt, al hârtiei răsfoite, al mișcării unei țesături de mătase etc. [Var.: fâșăi, fâșii vb. IV] – Fâș1 + suf. -âi.

FÂȘÂI, fâșâi, vb. IV. Intranz. A produce zgomotul caracteristic frunzelor mișcate de vânt, al hârtiei răsfoite, al mișcării unei țesături de mătase etc. [Var.: fâșăi, fâșii vb. IV] – Fâș1 + suf. -âi.

FÂȘÂIRE, fâșâiri, s. f. Acțiunea de a fâșâi; fâșâială; fâșâit. – V. fâșâi.

FÂȘÂIRE, fâșâiri, s. f. Acțiunea de a fâșâi; fâșâială; fâșâit. – V. fâșâi.

FÂȘII vb. IV v. fâșâi.

FÂȘII vb. IV v. fâșâi.

fășăi v vz fâșâi

fășăire sf vz fâșâire

fâsăi v vz fâsâi

fâsăire sf vz fâsâire

fâsâi [At: LB / V: (Trs; Ban) ~săi, fâșăi, (Mol; Buc) fosăi / Pzi: fâsâi, (reg) ~esc / E: fâs] 1 vi (D. gaze sub presiune) A produce un zgomot șuierător și surd la ieșirea printr-un orificiu strâmt. 2 vi (Buc; pex) A produce un zgomot slab. 3-4 vir (Pfm; d. ființe) A da vânturi fără zgomot. 5 vi (D. ființe) A scoate (pe nas) sunete șuierătoare. 6 vi A produce un sunet asemănător celui pe care-l face apa când începe să fiarbă. 7 vi (D. lemnele verzi puse pe foc, d. un obiect încins în contact cu apa) A produce un sunet șuierător, caracteristic emisiunii de aburi. 8 vi A pronunța peltic consoanele siflante. 9 vi A nu putea pronunța bine pe „s”. 10 vi (Reg) A pălăvrăgi. 11 vi (Îvp; fig; d. lucrări) A merge încet. 12 vr (Îe) S-a fâsâit! Exprimă convingerea vorbitorului că momentul oportun pentru a întreprinde ceva a trecut.

fâsâire sf [At: DA / V: ~săi~ / Pl: ~ri / E: fâsâi] 1-8 Fâsâială (1-8).

fâșăi2 v vz fâșâi

fâșăi1 v vz fâsâi

fâșâi vi [At: NEGRUZZI, S. III, 431 / V: fășăi, ~șii, -șăi, foșăi, foșfăi, foșfoi / Pzi: fâșâi, (pop) ~esc / E: fâș + -âi] A produce zgomotul caracteristic frunzelor mișcate de vânt, al hârtiei răsfoite etc.

fâșâire sf [At: DA / V: ~șiire, fășăire, fâșâiere / Pl: ~ri / E: fâșâi] 1-2 Fâșâit (1-2).

fâșii v vz fâșâi

fâșiire sf vz fâșâire

fosăi vi vz fâsâi

foșăi vi vz fâșâi

foșfăi v vz fâșâi

foșfoi v vz fâșâi

FÎSÎI, FOSĂI (-sîiu, -ăiu, -ăesc) vb. intr. 1 A face un sgomot ca acela pe care-l produce aerul suflat cu putere prin nări: gînsacul fîsîie cînd se apropie cineva de gîște PAMF.; călugărul fosăind întinse un lăvicer pe laviță VLAH. 2 Se zice despre sgomotul pe care-l produc aburii ce ies dintr’un lemn ud băgat în foc sau din apa în care s’a băgat un fier tare încălzit [onom.].

FÎȘÎI, (-șîiu, -șăesc), FÎȘII (-șii, -șiesc) vb. intr. A face un sgomot ca acela produs de frunzele mișcate de vînt sau prin trecerea cuiva printre ele, de hîrtie răsfoită, de iarbă prin care trece coasa, de mișcarea unei stofe de mătase, etc.: frunzele de pomi fîșiiau de adierea vîntului ISP.; cununi de flori uscate fîșăesc amirosind EMIN. [onom.].

❍FOSĂI 👉 FÎSÎI.

FÎSĂI vb. IV v. fîsîi.

FÎSÎI, fîsîi, vb. IV. Intranz. 1. A produce un zgomot șuierător și surd întocmai ca pronunțarea prelungită a sunetului «f». Se auzea cum fîsîie gazul cu putere. 2. (Despre ființe) A sufla (pe nas) cu putere, a scoate (pe nas) sunete șuierătoare. Gîsca fîsîie cînd cineva se apropie de pui. ◊ Tranz. Oftă bătrînul Senică fîsîindu-și vorbele printre gingiile goale. CAMILAR, N. II 292. – Variantă: fîsăi (REBREANU, R. II 65) vb. IV.

FÎSÎIRE, fisîiri, s. f. Acțiunea de a fîsîi.

FÎȘĂI vb. IV v. fîșîi.

FÎȘII vb. IV v. fîșîi.

FÎȘÎI, fîșîi, vb. IV. Intranz. A produce zgomotul caracteristic provocat de frunzele mișcate de vînt, de iarba prin care trece coasa, de mișcarea unei stofe de mătase, de hîrtia răsfoită etc. Vîntul se strecura fîșîind pe la geamuri, o sclipire de fulger tresări în nourii zării. SADOVEANU, M. 113. Doar în răstimpuri fîșîie alene frunzele adormite. REBREANU, I. 10. – Prez. ind. pers. 3 pl. și: fîșîiesc (EMINESCU, O. I 50). – Variante: fîșăi, fîșii (SADOVEANU, O. III 583, ISPIRESCU, L. 78) vb. IV.

FÎȘÎIRE, fîșîiri, s. f. Acțiunea de a fîșîi. Pretutindeni, era o tăcere infinită. Și-n întuneric, arare, se auzea o tresărire, o șoaptă, o fîșîire înceată – apoi iar liniște netulburată. SADOVEANU, O. I 278. Codrii clocotesc de o fîșîire duioasă. RUSSO, O. 34.

FÎSÎI, fîsîi, vb. IV. Intranz. 1. A produce un zgomot șuierător și surd. 2. (Despre ființe) A sufla (pe nas) cu putere, a scoate (pe nas) sunete șuierătoare. [Var.: fîsăi vb. IV] – Din fîs.

FÎSÎIRE, fîsîiri, s. f. Acțiunea de a fîsîi.

FÎȘÎI, pers. 3. fîșîie, vb. IV. Intranz. A produce zgomotul caracteristic provocat de frunzele mișcate de vînt, de hîrtia răsfoită, de mișcarea unei țesături de mătase etc. [Var.: fîșii vb. IV] – Din fîș.

FÎȘÎIRE, fîșîiri, s. f. Acțiunea de a fîșîi.

A FÂSÂI fâsâi intranz. 1) (despre gaze ieșite sub presiune printr-un orificiu strâmt) A produce un zgomot șuierător și înăbușit; a face „fâs”; a sfârâi. 2) (despre ființe) A produce sunete șuierătoare caracteristice. /Din fâs + suf. ~âi

A FÂȘÂI pers. 3 fâșie intranz. (despre frunze, hârtie, țesături ușoare etc.). A produce un zgomot ușor; a face „fâș-fâș”. /fâș + suf. ~âi

făsăì v. 1. a sforăi (din nas); 2. se zice de sgomotul ce fac în foc lemnele umede. [Onomatopee].

fâșăì v. a face un sgomot confuz, a șuerà încet (vorbind de frunze, hârtie, mătase): și cununi de flori uscate fâșăiesc amirosind EM. [Onomatopee ce imită freamătul frunzelor: fâș! fâș!].

fîsîĭ, a -í v. intr. (imit. înrudit cu vgr. physáo, suflu). Se zice despre sunetu pe care-l face un gaz ĭeșind pintr’un loc strîmt fără să explodeze saŭ de sunetu pe care-l face gîsca cînd îșĭ apără bobociĭ saŭ de un om căruĭa ĭ-au căzut dințiĭ și nu maĭ poate vorbi bine. V. fosăĭ.

fîșîĭ, a -í v. intr. (d. fîș-fîș, huĭet imitativ, ca și turc. fyšyidamak, a foșni. V. foșnesc, vîjîĭ). Se zice despre huĭetu frunzelor bătute de vînt, despre stofele de matasă mișcate ș. a.: plopiĭ fîșîĭe.

Ortografice DOOM

fâsâi (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. fâsâi, 3 fâsâie, imperf. 1 fâsâiam; conj. prez. 1 și 2 sg. să fâsâi, 3 să fâsâie

fâsâire s. f., g.-d. art. fâsâirii; pl. fâsâiri

fâșâi (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. fâșâi, 3 fâșâie, imperf. 1 fâșâiam; conj. prez. 1 și 2 sg. să fâșâi, 3 să fâșâie

fâșâire s. f., g.-d. art. fâșâirii; pl. fâșâiri

fâsâi (a ~) vb., ind. prez. 3 fâsâie, imperf. 3 sg. fâsâia; conj. prez. 3 să fâsâie

fâsâire s. f., g.-d. art. fâsâirii; pl. fâsâiri

fâșâi (a ~) vb., ind. prez. 3 fâșâie, imperf. 3 sg. fâșâia; conj. prez. 3 să fâșâie

fâșâire s. f., g.-d. art. fâșâirii; pl. fâșâiri

fâsâi vb., ind. și conj. prez. 3 fâsâie, imperf. 3 sg. fâsâia

fâsâire s. f., g.-d. art. fâsâirii; pl. fâsâiri

fâșâi vb., ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. fâșâie, imperf. 3 sg. fâșâia

fâșâire s. f., g.-d. art. fâșâirii; pl. fâșâiri

fîșîi (ind. prez. 3 sg. și pl. fîșîie)

fâsâesc, -sâe 3, -sâiam 1 imp.

fâșiu, -șie 3 ind. și conj., -șiam 1 imp.

Argou

fâsâi, fâsâi v. r. 1. a se dezumfla. 2. a dezamăgi, a nu se ridica la nivelul așteptărilor. 3. a-și pierde calitățile inițiale.

Sinonime

FÂSÂI vb. 1. v. șuiera. 2. v. sâsâi. (Lemnele ~ în sobă.) 3. (reg.) a forcoti. (Un obiect înfierbântat aruncat în apă ~.)

FÂSÂIRE s. v. fâsâitură.

FÂȘÂIRE s. v. fâșâit.

FÎSÎI vb. 1. a sîsîi, a șuiera. (Șerpii ~.) 2. a sîsîi. (Lemnele ~ în sobă.) 3. (reg.) a forcoti. (Un obiect infierbîntat aruncat în apă ~.)

FÎSÎIRE s. fîsîială, fîsîit, fîsîitură.

FÎȘÎI vb. a foșni, a suna, a susura, a șopoti, a șopti, a șușoti, a șușui, (rar) a sîsîi, (Mold. și Bucov.) a fălălăi, (Mold. și Transilv.) a pîrîi, (prin Transilv.) a șușora, (înv.) a prîsni. (Frunzele ~.)

FÎȘÎIRE s. fîșîială, fîșîit, fâșâitură, foșnet, foșnire, foșnit, foșnitură. (~ unei hîrtii.)

Intrare: fâsâi
verb (V343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • fâsâi
  • fâsâire
  • fâsâit
  • fâsâitu‑
  • fâsâind
  • fâsâindu‑
singular plural
  • fâsâie
  • fâsâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • fâsâi
(să)
  • fâsâi
  • fâsâiam
  • fâsâii
  • fâsâisem
a II-a (tu)
  • fâsâi
(să)
  • fâsâi
  • fâsâiai
  • fâsâiși
  • fâsâiseși
a III-a (el, ea)
  • fâsâie
(să)
  • fâsâie
  • fâsâia
  • fâsâi
  • fâsâise
plural I (noi)
  • fâsâim
(să)
  • fâsâim
  • fâsâiam
  • fâsâirăm
  • fâsâiserăm
  • fâsâisem
a II-a (voi)
  • fâsâiți
(să)
  • fâsâiți
  • fâsâiați
  • fâsâirăți
  • fâsâiserăți
  • fâsâiseți
a III-a (ei, ele)
  • fâsâie
(să)
  • fâsâie
  • fâsâiau
  • fâsâiră
  • fâsâiseră
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • fâsăi
  • fâsăire
  • fâsăit
  • fâsăitu‑
  • fâsăind
  • fâsăindu‑
singular plural
  • fâsăie
  • fâsăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • fâsăi
(să)
  • fâsăi
  • fâsăiam
  • fâsăii
  • fâsăisem
a II-a (tu)
  • fâsăi
(să)
  • fâsăi
  • fâsăiai
  • fâsăiși
  • fâsăiseși
a III-a (el, ea)
  • fâsăie
(să)
  • fâsăie
  • fâsăia
  • fâsăi
  • fâsăise
plural I (noi)
  • fâsăim
(să)
  • fâsăim
  • fâsăiam
  • fâsăirăm
  • fâsăiserăm
  • fâsăisem
a II-a (voi)
  • fâsăiți
(să)
  • fâsăiți
  • fâsăiați
  • fâsăirăți
  • fâsăiserăți
  • fâsăiseți
a III-a (ei, ele)
  • fâsăie
(să)
  • fâsăie
  • fâsăiau
  • fâsăiră
  • fâsăiseră
Intrare: fâsâire
fâsâire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fâsâire
  • fâsâirea
plural
  • fâsâiri
  • fâsâirile
genitiv-dativ singular
  • fâsâiri
  • fâsâirii
plural
  • fâsâiri
  • fâsâirilor
vocativ singular —
plural —
fâsăire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fâsăire
  • fâsăirea
plural
  • fâsăiri
  • fâsăirile
genitiv-dativ singular
  • fâsăiri
  • fâsăirii
plural
  • fâsăiri
  • fâsăirilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: fâșăire
fâșăire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fâșăire
  • fâșăirea
plural
  • fâșăiri
  • fâșăirile
genitiv-dativ singular
  • fâșăiri
  • fâșăirii
plural
  • fâșăiri
  • fâșăirilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: fâșâi
verb (V343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • fâșâi
  • fâșâire
  • fâșâit
  • fâșâitu‑
  • fâșâind
  • fâșâindu‑
singular plural
  • fâșâie
  • fâșâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • fâșâi
(să)
  • fâșâi
  • fâșâiam
  • fâșâii
  • fâșâisem
a II-a (tu)
  • fâșâi
(să)
  • fâșâi
  • fâșâiai
  • fâșâiși
  • fâșâiseși
a III-a (el, ea)
  • fâșâie
(să)
  • fâșâie
  • fâșâia
  • fâșâi
  • fâșâise
plural I (noi)
  • fâșâim
(să)
  • fâșâim
  • fâșâiam
  • fâșâirăm
  • fâșâiserăm
  • fâșâisem
a II-a (voi)
  • fâșâiți
(să)
  • fâșâiți
  • fâșâiați
  • fâșâirăți
  • fâșâiserăți
  • fâșâiseți
a III-a (ei, ele)
  • fâșâie
(să)
  • fâșâie
  • fâșâiau
  • fâșâiră
  • fâșâiseră
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • fâșăi
  • fâșăire
  • fâșăit
  • fâșăitu‑
  • fâșăind
  • fâșăindu‑
singular plural
  • fâșăie
  • fâșăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • fâșăi
(să)
  • fâșăi
  • fâșăiam
  • fâșăii
  • fâșăisem
a II-a (tu)
  • fâșăi
(să)
  • fâșăi
  • fâșăiai
  • fâșăiși
  • fâșăiseși
a III-a (el, ea)
  • fâșăie
(să)
  • fâșăie
  • fâșăia
  • fâșăi
  • fâșăise
plural I (noi)
  • fâșăim
(să)
  • fâșăim
  • fâșăiam
  • fâșăirăm
  • fâșăiserăm
  • fâșăisem
a II-a (voi)
  • fâșăiți
(să)
  • fâșăiți
  • fâșăiați
  • fâșăirăți
  • fâșăiserăți
  • fâșăiseți
a III-a (ei, ele)
  • fâșăie
(să)
  • fâșăie
  • fâșăiau
  • fâșăiră
  • fâșăiseră
foșfoi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
foșfăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
fășăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (V346)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • fâșii
  • fâșiire
  • fâșiit
  • fâșiitu‑
  • fâșiind
  • fâșiindu‑
singular plural
  • fâșie
  • fâșiiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • fâșii
(să)
  • fâșii
  • fâșiam
  • fâșiii
  • fâșiisem
a II-a (tu)
  • fâșii
(să)
  • fâșii
  • fâșiai
  • fâșiiși
  • fâșiiseși
a III-a (el, ea)
  • fâșie
(să)
  • fâșie
  • fâșia
  • fâșii
  • fâșiise
plural I (noi)
  • fâșiim
(să)
  • fâșiim
  • fâșiam
  • fâșiirăm
  • fâșiiserăm
  • fâșiisem
a II-a (voi)
  • fâșiiți
(să)
  • fâșiiți
  • fâșiați
  • fâșiirăți
  • fâșiiserăți
  • fâșiiseți
a III-a (ei, ele)
  • fâșie
(să)
  • fâșie
  • fâșiau
  • fâșiiră
  • fâșiiseră
Intrare: fâșâire
fâșâire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fâșâire
  • fâșâirea
plural
  • fâșâiri
  • fâșâirile
genitiv-dativ singular
  • fâșâiri
  • fâșâirii
plural
  • fâșâiri
  • fâșâirilor
vocativ singular —
plural —
fâșiire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fâșiire
  • fâșiirea
plural
  • fâșiiri
  • fâșiirile
genitiv-dativ singular
  • fâșiiri
  • fâșiirii
plural
  • fâșiiri
  • fâșiirilor
vocativ singular —
plural —
fășăire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

fâsâi, fâsâiverb

  • 1. (Despre gaze) A produce un zgomot șuierător și surd la ieșirea cu presiune printr-un orificiu strâmt. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Se auzea cum fâsâie gazul cu putere. DLRLC
  • 2. (Despre unele ființe) A sufla (pe nas) cu putere, a scoate (pe nas) sunete șuierătoare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Gâscanul fâsâie. DEX '09 DEX '98
    • format_quote Gâsca fâsâie când cineva se apropie de pui. DLRLC
    • format_quote tranzitiv Oftă bătrînul Senică fîsîindu-și vorbele printre gingiile goale. CAMILAR, N. II 292. DLRLC
etimologie:
  • Fâs + -âi. DEX '98 DEX '09

fâsâire, fâsâirisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi fâsâi DEX '98 DEX '09

fâșâi, fâșâiverb

  • 1. A produce zgomotul caracteristic frunzelor mișcate de vânt, al hârtiei răsfoite, al mișcării unei țesături de mătase etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Vîntul se strecura fîșîind pe la geamuri, o sclipire de fulger tresări în nourii zării. SADOVEANU, M. 113. DLRLC
    • format_quote Doar în răstimpuri fîșîie alene frunzele adormite. REBREANU, I. 10. DLRLC
  • comentariu Prezent indicativ persoana a 3-a pl. și: fâșâiesc. DLRLC
etimologie:
  • Fâș + -âi. DEX '09 DEX '98

fâșâire, fâșâirisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a fâșâi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Pretutindeni, era o tăcere infinită. Și-n întuneric, arare, se auzea o tresărire, o șoaptă, o fîșîire înceată – apoi iar liniște netulburată. SADOVEANU, O. I 278. DLRLC
    • format_quote Codrii clocotesc de o fîșîire duioasă. RUSSO, O. 34. DLRLC
etimologie:
  • vezi fâșâi DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic