O definiție pentru fâșăire
Explicative DEX
FÂȘĂI vb. IV v. fâșâi.
Intrare: fâșăire
fâșăire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
fâșâi, fâșâiverb
- 1. A produce zgomotul caracteristic frunzelor mișcate de vânt, al hârtiei răsfoite, al mișcării unei țesături de mătase etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Vîntul se strecura fîșîind pe la geamuri, o sclipire de fulger tresări în nourii zării. SADOVEANU, M. 113. DLRLC
- Doar în răstimpuri fîșîie alene frunzele adormite. REBREANU, I. 10. DLRLC
-
- comentariu Prezent indicativ persoana a 3-a pl. și: fâșâiesc. DLRLC
etimologie:
- Fâș + -âi. DEX '09 DEX '98
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.