14 definiții pentru „farmacie”   declinări

FARMACÍE, farmacii, s. f. 1. Știință care se ocupă cu prepararea, păstrarea, controlul și distribuirea medicamentelor. 2. Unitate specializată în care se păstrează, se distribuie, se vând și uneori se prepară medicamente; potică1, spițerie. – Din fr. pharmacie, lat. pharmacia.

FARMACÍE, farmacii, s. f. 1. Știință care se ocupă cu problemele preparării, păstrării, controlului și distribuirii medicamentelor. 2. Loc special amenajat în care se păstrează, se distribuie, se vând și uneori se prepară medicamente; potică1, spițerie. – Din fr. pharmacie, lat. pharmacia.

FARMACÍE, farmacii, s. f. 1. Local special amenajat în care se prepară, se păstrează, se controlează și se distribuie sau se vînd medicamente. V. spițerie. 2. Ramură a științelor medicale care se ocupă cu problemele preparării, păstrării, controlului și distribuirii medicamentelor.

farmacíe s.f. Știință care se ocupă cu prepararea, păstrarea, distribuirea, controlul și evaluarea terapeutică a medicamentelor și cu ansamblul de date fizice, chimice și biologice legate de acestea. ◊ Farmacie chimică = ramură a farmaciei care se ocupă cu studiul proprietăților compușilor chimici farmaceutici și cu prepararea lor. Farmacie galenică = ramură a farmaciei care se ocupă cu obținerea și condiționarea materiilor prime medicamentoase. 2 Unitate sanitară unde se depozitează, de obicei pe o perioadă limitată de timp și într-un stoc (în funcție de solicitări), și se eliberează medicamente (uneori preparându-se), produse tehnico-medicale și igienico-sanitare. ◊ Compar. Este curățenie ca la farmacie. 3 Arta de a prepara medicamente. Unele medicamente presupun o farmacie complicată. ◊ Fig. Prepararea bucatelor este o adevărată farmacie. • pl. -ii. g.-d. -iei. / <fr. pharmacie, it. farmacia; cf. gr. φαρμακεία <φαρμακεύω „a lecui cu medicamente”.

farmacíe s. f., art. farmacía, g.-d. art. farmacíei; pl. farmacíi, art. farmacíile

farmacíe s. f., art. farmacía, g.-d. art. farmacíei; pl. farmacíi, art. farmacíile

FARMACÍE s. (pop.) spițerie, (Transilv. și Bucov.) apotecă, (Transilv.) potică.

FARMACÍE s.f. 1. Disciplină medicală care studiază prepararea, păstrarea, distribuirea și controlul medicamentelor. 2. Laborator, prăvălie, local unde se prepară și se vând medicamente. [Gen. -iei. / < fr. pharmacie, cf. gr. pharmakon – remediu].

FARMACÍE s. f. 1. ramură a științelor medicale care studiază prepararea, păstrarea, distribuirea și controlul medicamentelor. 2. laborator, loc unde se prepară și se vând medicamente. (< fr. pharmacie, lat. pharmacia, gr. pharmakeia)

FARMACÍE ~i f. 1) Local pentru prepararea, păstrarea și vinderea medicamentelor. 2) la sing. rar Ramură a medicinei care se ocupă cu studiul problemelor privind prepararea, păstrarea, controlul și distribuirea medicamentelor. [Art. farmacia; G.-D. farmaciei; Sil. -ci-e] /<fr. pharmacie, lat. pharmacia

farmacie 1. arta de a prepara și de a compune medicamente: a studia farmacia; 2. spițerie, locul unde ele se prepară, se conservă și se vând; 3. profesiune de farmacist; 4. colecțiune de medicamente.

*farmacíe f. (vgr. pharmakía și -keía, vindecare pin [!] farmece; lat. pharmácia și -ía, it. farmacía, fr. pharmacie. V. farmec). Știința preparăriĭ medicamentelor. Localu în care se vînd. Profesiunea de farmacist. V. spițerie.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

FARMACÍE s. (pop.) spițeríe, (Transilv. și Bucov.) apotécă, (Transilv.) potícă.

dulăpiór-farmacíe s.n. Dulăpior cu cele strict necesare pentru primul ajutor ◊ „Bărbatul deschide dulăpiorul-farmacie plin de flacoane.” Cont. 24 XI 67 p. 1 (din dulăpior + farmacie)