farmacíe s.f. Știință care se ocupă cu prepararea, păstrarea, distribuirea, controlul și evaluarea terapeutică a medicamentelor și cu ansamblul de date fizice, chimice și biologice legate de acestea. ◊ Farmacie chimică = ramură a farmaciei care se ocupă cu studiul proprietăților compușilor chimici farmaceutici și cu prepararea lor. Farmacie galenică = ramură a farmaciei care se ocupă cu obținerea și condiționarea materiilor prime medicamentoase. 2 Unitate sanitară unde se depozitează, de obicei pe o perioadă limitată de timp și într-un stoc (în funcție de solicitări), și se eliberează medicamente (uneori preparîndu-se), produse tehnico-medicale și igienico-sanitare. ◊ compar. Este curățenie ca la farmacie. 3 Arta de a prepara medicamente. Unele medicamente presupun o farmacie complicată. ◊ fig. Prepararea bucatelor este o adevărată farmacie. • pl. -ii. g.-d. -iei. / <fr. pharmacie, it. farmacia; cf. gr. φαρμακεία <φαρμακεύω „a lecui cu medicamente”.