3 intrări

37 de definiții

din care

Explicative DEX

FANTE, fanți, s. m. 1. (Fam. și peior.) Bărbat (tânăr) afemeiat. 2. Carte de joc reprezentând figura unui tânăr; valet. – Din it. fante.

FANTE, fanți, s. m. 1. (Fam. și peior.) Bărbat (tânăr) afemeiat. 2. Carte de joc reprezentând figura unui tânăr; valet. – Din it. fante.

fante sm [At: ALECSANDRI, T. 403 / Pl: fanți / E: it fante] 1 (Fam; prt) Bărbat (tânăr) afemeiat. 2 (Fam; prt) Filfizon. 3 (La cărțile de joc) Valet.

FANTE sm. 1 Una din figurile cărților de joc, valet: ~ele de treflă cu nouă de caro, fac tot nouă DLVR.; regii, reginele și fanții de pe cărți erau ... chipuri copiate din basmele ce și le spuneau serile EMIN. 2 familiar Tînâr împopoțonat, cu pretenții de eleganță, filfison: ce ridiculi sînt fanții spilcuiți, radioși și impertinenți cari mă prigonesc cu zîmbetele lor idioate VLAH. [it.].

FANTE, fanți, s. m. 1. (Familiar) Tînăr ușuratic, încrezut, de o eleganță exagerată; filfizon. De prisos să spunem că, pentru a fi cineva fante, nu e numaidecît nevoie să fie frumos. E de ajuns ca el să se creadă frumos. VLAHUȚĂ, O. AL. I 212. Lumea se aduna mereu: fanți din provincie, cu figura năclăită în pomadă de dafin. id. ib. III 167. Dama cochetează cu privirile-i galante, Împărțind ale ei vorbe între-un crai bătrîn și-un fante. EMINESCU, O. I 162. 2. (La cărțile de joc) Valet.

FANTE s.m. 1. (Fam.) Om ușuratic, încrezut; tînăr exagerat de elegant; filfizon. 2. Valet (la cărțile de joc). [< it. fante].

FANTE s. m. 1. (fam.; peior.) om ușuratic, încrezut; tânăr exagerat de elegant; filfizon. 2. valet (la cărțile de joc). (< it. fante)

FANTE ~ți m. 1) livr. Bărbat care se bucură de succes la femei. 2) Carte de joc pe care este înfățișată figura unui cavaler; valet. /<it. fante

fante m. 1. una din figuri în jocul cărților; 2. fig. tânăr înfumurat: fanți de provincie. [It. FANTE, printr’un intermediar grec modern].

fánte m. (it. fante, de unde și ngr. fántis, pron. fandis. Cp. cu spatie). Una din figurile cărților de joc (fr. valet), diferită de popă și de damă. Fig. Fam. Gătit ca un fante, spilcuit, sclivisit, elegant. V. gĭovine.

FANTĂ, fante, s. f. 1. (Tehn.) Deschidere sau crăpătură îngustă (într-un perete). 2. (În forma fentă) Tăietură făcută perpendicular într-o țesătură. Fentă la o fustă. [Var.: fentă s. f.] – Din fr. fente.

FENTĂ2 s. f. v. fantă.

FENTĂ2 s. f. v. fantă.

fantă sf [At: MARIAN-ȚIȚEICA, F. II, 67 / V: fen~ / Pl: ~te / E: fr fente] 1-2 (Teh) Deschidere sau crăpătură îngustă. 3 (Îf fentă) Tăietură practicată perpendicular într-un obiect de îmbrăcăminte.

fentă2 sf vz fantă

fántă s.f. 1 Deschidere alungită și îngustă (într-un zid) care permite comunicarea unui spațiu închis cu exteriorul. 2 (fiz.) Deschidere dreptunghiulară îngustă, care permite trecerea unui fascicul de radiație; fereastră. 3 (anat.) Structură care se formează în perioada de dezvoltare embrionară a diferitelor organe, reprezentînd o despicătură parțială sau completă a unui organ, care marchează, în general, sediul unui nou orificiu sau fisuri. ◊ Fantă palpebrală = deschiderea dintre pleoape. ♦ Denumire generică pentru o serie de malformații ale feței. 4 Crăpătură liniară în gheață, de mare adîncime. 5 (în forma „fentă”) Tăietură practicată perpendicular într-o țesătură. Fantă la o fustă.pl. -e. și féntă s.f. / <fr. fente <lat. finditus <findĕre „a despica, a crăpa”.

FANTĂ, fante, s. f. 1. (Tehn.) Deschidere sau crăpătură îngustă (într-un perete). 2. (În forma fentă) Tăietură practicată perpendicular într-o țesătură. Fentă la o fustă. [Var.: fentă s. f.] – Din fr. fente.

FANTĂ, fante, s. f. (Tehn.) Deschidere lungă și îngustă într-un perete; crăpătură.

FANTĂ s.f. Deschidere strîmtă care permite comunicarea unui spațiu închis cu exteriorul; crăpătură. [< fr. fente].

FANTĂ s. f. 1. deschidere alungită și îngustă care permite comunicarea unui spațiu închis cu exteriorul. 2. crăpătură liniară în gheață, de mare adâncime. (< fr. fente)

fanta s. f. 1995 Băutură răcoritoare din citrice v. gin (marcă înregistrată a firmei Coca Cola)

FANTĂ ~e f. 1) Deschizătură îngustă pentru comunicarea unui spațiu închis cu exteriorul. 2) v. FENTĂ2. [G.-D. fantei] /<fr. fente

FENTĂ2 ~e f. Tăietură perpendiculară la un obiect de îmbrăcăminte. ~ la o fustă. [G.-D. fentei] /<fr. fente

Ortografice DOOM

fante (tânăr afemeiat) (fam.) s. m., art. fantele; pl. fanți

fante (tânăr afemeiat) (fam.) s. m., pl. fanți

fante s. m., pl. fanți

fantă (deschizătură) s. f., g.-d. art. fantei; pl. fante

fantă (deschizătură) s. f., g.-d. art. fantei; pl. fante

fentă (tăietură într-o țesătură, acțiune înșelătoare) s. f., g.-d. art. fentei; pl. fente

fantă (tehn.) s. f., g.-d. art. fantei; pl. fante

fentă (sport, croitorie) s. f., g.-d. art. fentei; pl. fente

fantă (tehnică), pl. fante

Etimologice

fante (fanți), s. m.1. Valet la jocul de cărți. – 2. Curtezan, crai. – Mr. fande. It. fante (în mr., prin intermediul ngr. φάντης). Sec. XIX.

Jargon

FANTĂ deschidere sau secțiune în profilul aerodinamic cu rol de stabilizare, direcție etc.

Argou

fante, fanți s. m. 1. (peior.) tânăr seducător 2. valet (în jocurile de cărți)

Sinonime

FANTE s. 1. v. filfizon. 2. v. valet.

FANTE s. 1. filfizon, (fam.) țafandache, (fig.) muțunache. (Un ~ spilcuit.) 2. valet. (~ la cărțile de joc.)

FANTĂ s. 1. (TEHN.) crăpătură. 2. (FIZ.) fereastră.

FANTĂ s. 1. (TEHN.) crăpătură. 2. (FIZ.) fereastră.

Intrare: fante
substantiv masculin (M46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fante
  • fantele
plural
  • fanți
  • fanții
genitiv-dativ singular
  • fante
  • fantelui
plural
  • fanți
  • fanților
vocativ singular
  • fante
plural
  • fanților
Intrare: fanta
substantiv feminin (F159)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fanta
  • fanta
plural
  • fante
  • fantele
genitiv-dativ singular
  • fante
  • fantei
plural
  • fante
  • fantelor
vocativ singular
plural
Intrare: fantă / fentă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fantă
  • fanta
plural
  • fante
  • fantele
genitiv-dativ singular
  • fante
  • fantei
plural
  • fante
  • fantelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fentă
  • fenta
plural
  • fente
  • fentele
genitiv-dativ singular
  • fente
  • fentei
plural
  • fente
  • fentelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

fante, fanțisubstantiv masculin

  • 1. familiar peiorativ Bărbat (tânăr) afemeiat. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: filfizon
    • format_quote De prisos să spunem că, pentru a fi cineva fante, nu e numaidecît nevoie să fie frumos. E de ajuns ca el să se creadă frumos. VLAHUȚĂ, O. A. II 212. DLRLC
    • format_quote Lumea se aduna mereu: fanți din provincie, cu figura năclăită în pomadă de dafin. VLAHUȚĂ, O. A. III 167. DLRLC
    • format_quote Dama cochetează cu privirile-i galante, Împărțind ale ei vorbe între-un crai bătrîn și-un fante. EMINESCU, O. I 162. DLRLC
  • 2. Carte de joc reprezentând figura unui tânăr. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: valet
etimologie:

fanta, fantesubstantiv feminin

  • 1. Băutură răcoritoare din citrice. DCR2
  • comentariu Marcă înregistrată a firmei Coca Cola. DCR2

fantă, fante / fentă, fentesubstantiv feminin

  • 1. tehnică Deschidere sau crăpătură îngustă (într-un perete). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. Crăpătură liniară în gheață, de mare adâncime. MDN '00
  • 3. Tăietură practicată perpendicular într-o țesătură. DEX '09 DEX '98
    • format_quote Fentă la o fustă. DEX '09 DEX '98
  • comentariu Pentru sensul (3.) se folosește forma fentă. DEX '09 DOOM 2
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.