4 intrări
29 de definiții

Explicative DEX

FANTASC, -Ă, fantaști, -ste, adj. (Livr.) Ciudat, bizar. Spirit fantasc. – Din fr. fantasque.

FANTAST, -Ă, fantaști, -ste, s. m. și f. (Livr.) Persoană dominată de idei fantastice, ireale sau nerealizabile. – Din germ. Phantast.

FANTAST, -Ă, fantaști, -ste, s. m. și f. (Livr.) Persoană dominată de idei fantastice, ireale sau nerealizabile. – Din germ. Phantast.

fantasc, ~ă a [At: MIREA, C. I, 177 / Pl: ~aști, ~e / E: fr fantasque] (Liv) 1 Extravagant. 2 Care se lasă condus de inspirația de moment Si: imprevizibil.

fantast, ~ă smf, a [At: NEGRUZZI, S. V, 241 / Pl: ~aști, ~e / E: ger Phantast] (Liv) 1-2 (Om) dominat de idei extravagante sau nerealizabile Si: visător, vizionar.

fantásc, -ă adj. 1 Ciudat, bizar, extravagant. 2 Care se lasă condus de inspirația de moment. • pl. -ști, -ste / <fr. fantasque.

fantást, -ă adj., s.m., s.f. 1 adj. Care este produs al imaginației. 2 s.m., s.f. Persoană stăpînită de idei fantastice, ireale sau nerealizabile; persoană visătoare, originală, fantezistă. Sunt un fantast. Cu capul aplecat asupra mesei, îmi făceam planuri de aur (EMIN.). • pl. -ști, -ste. / <germ. Phantast, ngr. φανταστής.

*FANTAST sm. Care are idei ciudate, care trăește cu imaginația într’o lume plină de fantezii [germ.].

FANTASC, -Ă, fantaști, -ste, adj. (Livr.) Ciudat, bizar. Spirit fantasc. – Din fr. fantasque.

FANTASC, -Ă, fantaști, -ste, adj. (Franțuzism) Ciudat, bizar. Mi-ai aruncat mănușa, ilustre Goliat! Și eu primesc duelul cu zîmbetul pe buze... ca un senior fantasc. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 177.

FANTAST, fantaști, s. m. Persoană care se lasă în voia imaginației avînd idei sau purtări originale, extravagante. E un tip de fantast boem, fugărind stelele, izbucnind în încăierări, mișcat de o inteligență mobilă, condus însă prea des de porniri instinctuale. CONTEMPORANUL, S. II, nr. 1949, 126, 5/1.

FANTASC, -Ă, fantaști, -ste, adj. (Franțuzism) Ciudat, bizar. – Fr. fantasque.

FANTAST, fantaști, s. m. Persoană care se lasă în voia imaginației, avînd idei utopice sau purtări originale, extravagantă. – Germ. Phantast.

FANTASC, -Ă adj. Ciudat, bizar. [< fr. fantasque].

FANTAST, -Ă adj. Plăsmuit, ireal, neobișnuit. // s.m. și f. Visător, om cu idei fantastice, original. [< germ. Phantast].

FANTASC, -Ă adj. ciudat, bizar. (< fr. fantasque)

FANTAST, -Ă s. m. f. om cu idei fantastice, visător, original, fantezist. (< germ. Phantast)

FANTASC ~scă (~ști, ~ste) livr. Care sochează prin aspect, manifestare, evoluție etc.; ciudat; bizar. /<fr. fantasque

FANTAST ~stă (~ști, ~ste) m. și f. 1) Persoană care se dedă la fantezii. 2) Autor de creații literare fantastice. /<germ. Phantast

fantast m. om cu fantazii, bizar.

*fantást, -ă s. (vgr. phantastés). Persoană cu gusturĭ fantastice.

Ortografice DOOM

fantasc (ciudat, bizar) (înv.) adj. m., pl. fantaști; f. fantască, pl. fantaste

fantast (visător) (livr.) s. m., pl. fantaști

fantastă (visătoare) (livr.) s. f., g.-d. art. fantastei; pl. fantaste

fantasc (ciudat, bizar) (înv.) adj. m., pl. fantaști; f. fantască, pl. fantaște

fantast (visător) (livr.) s. m., pl. fantaști

fantastă (visătoare) (livr.) s. f., g.-d. fantastei; pl. fantaste

fantasc (ciudat, bizar) adj. m., pl. fantaști; f. sg. fantască, pl. fantaste

fantast (bărbat cu idei fantastice) s. m., pl. fantaști

fantastă s. f., pl. fantaste

Intrare: fantasc
fantasc adjectiv
adjectiv (A14)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fantasc
  • fantascul
  • fantascu‑
  • fantască
  • fantasca
plural
  • fantaști
  • fantaștii
  • fantaste
  • fantastele
genitiv-dativ singular
  • fantasc
  • fantascului
  • fantaste
  • fantastei
plural
  • fantaști
  • fantaștilor
  • fantaste
  • fantastelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: fantast (adj.)
fantast2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A6)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fantast
  • fantastul
  • fantastu‑
  • fantastă
  • fantasta
plural
  • fantaști
  • fantaștii
  • fantaste
  • fantastele
genitiv-dativ singular
  • fantast
  • fantastului
  • fantaste
  • fantastei
plural
  • fantaști
  • fantaștilor
  • fantaste
  • fantastelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: fantast (persoană)
substantiv masculin (M9)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fantast
  • fantastul
  • fantastu‑
plural
  • fantaști
  • fantaștii
genitiv-dativ singular
  • fantast
  • fantastului
plural
  • fantaști
  • fantaștilor
vocativ singular
  • fantastule
  • fantaste
plural
  • fantaștilor
Intrare: fantastă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fantastă
  • fantasta
plural
  • fantaste
  • fantastele
genitiv-dativ singular
  • fantaste
  • fantastei
plural
  • fantaste
  • fantastelor
vocativ singular
  • fantastă
  • fantasto
plural
  • fantastelor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

fantasc, fantascăadjectiv

  • 1. livresc Care sochează prin aspect, manifestare, evoluție etc. DEX '09 Sinonime DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Spirit fantasc. DEX '09 DEX '98
    • format_quote Mi-ai aruncat mănușa, ilustre Goliat! Și eu primesc duelul cu zîmbetul pe buze... ca un senior fantasc. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 177. DLRLC
etimologie:

fantast, fantastăadjectiv

etimologie:

fantast, fantaștisubstantiv masculin
fantastă, fantastesubstantiv feminin

  • 1. livresc Persoană dominată de idei fantastice, ireale sau nerealizabile. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote E un tip de fantast boem, fugărind stelele, izbucnind în încăierări, mișcat de o inteligență mobilă, condus însă prea des de porniri instinctuale. CONTEMPORANUL, S. II, nr. 1949, 126, 5/1. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.