2 intrări
15 definiții
din care- explicative (9)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
FANARIOT, -Ă, fanarioți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Grec din păturile înstărite care locuia în cartierul Fanar din Constantinopol; spec. demnitar al Porții Otomane ori dregător sau domn în Țările Române care provenea din această pătură greacă înstărită. ◊ Epoca fanarioților = perioadă din istoria României cuprinsă între anii 1711 (în Moldova) și 1716 (în Țara Românească) și 1821. 2. Adj. Care aparține fanarioților (1), privitor la fanarioți; caracteristic fanarioților; fanariotic. [Pr.: -ri-ot] – Din ngr. fanariótis.
fanariot [At: NEGRUZZI, S. I, 241 / P: ~ri-ot / Pl: ~oți / E: ngr φαναριώτης] 1 sm Grec din păturile înstărite care locuiau în cartierul Fanar din Constantinopol. 2-4 sm (Spc) Demnitar al Porții Otomane ori dregător sau domn în țările românești care provenea dintre fanarioți (1). 5 (Îs) Epoca fanarioților Perioadă din istoria României cuprinsă între 1711 și 1821. 6-9 a Care aparține fanarioților (1-4) Si: fanariotic (1-4), (înv) fanarioticesc (1-4). 10-13 a Referitor la fanarioți (1-4) Si: fanariotic (5-8), (înv) fanarioticesc (5-8). 14-17 a Caracteristic fanarioților (1-4) Si: fanariotic (9-12), (înv) fanarioticesc (9-12). 18 a (Prt) Corupt (6).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
FANARIOT, -Ă, fanarioți, -te, s. m., adj. 1. S. m. Grec din păturile înstărite care locuia în cartierul Fanar din Constantinopol; spec. demnitar al Porții Otomane ori dregător sau domn în țările românești care provenea din această pătură greacă înstărită. ◊ Epoca fanarioților = perioadă din istoria României cuprinsă între anii 1711 și 1821. 2. Adj. Care aparține fanarioților (1), privitor la fanarioți; caracteristic fanarioților; fanariotic. [Pr.: -ri-ot] – Din ngr. fanariótis.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FANARIOT1, fanarioți, s. m. Dregător cu funcție de răspundere și cu influență în imperiul otoman din secolele trecute, provenind din populația greacă care locuia în cartierul Fanar din Constantinopol; nume dat domnitorilor din țările romîne recrutați dintre acești dregători în secolul al XVIII-lea și la începutul celui de al XIX-lea. În cursul domniei «fanarioților» s-a dezvoltat schimbul de mărfuri. Dar s-a întărit apăsarea și exploatarea maselor, pe spinarea cărora clasele exploatatoare își măreau avuțiile. IST. R.P.R. 251. Sîmbătă dimineața, pe cînd explica pentru clasa a patra domnia fanarioților, învățătorul Dragoș se pomeni în școală cu un jandarm. REBREANU, R. I 309. ◊ (Adjectival) Alexandru Ipsilant, singurul domn fanariot căruia sîntem datori recunoștință pentru îmbunătățirile ce a făcut, reorganiză la 1775 vechile rămășițe din armată. BĂLCESCU, O. I 33. – Pronunțat: -ri-ot.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FANARIOT2, -Ă, fanarioți, -te, adj. Caracteristic fanarioților1. Era în asta un fel de supremă abilitate fanariotă. CAMIL PETRESCU, O. II 480. ♦ Fig. Viciat, corupt, venal. E un boierinaș... departe de influența fanariotă a capitalei. IBRĂILEANU, SP. CR. 119. – Pronunțat: -ri-ot.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FANARIOT2 ~ți m. 1) Nobil grec, originar din cartierul Fanar din Constantinopol. 2) Dregător sau domn descendent din această pătură. 3) fig. Persoană fără scrupule. [Sil. -ri-ot] /<nrg. fanariotis
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
FANARIOT1 ~tă (~ți, ~te) ist. Care aparținea fanarioților; caracteristic fanarioților. [Sil. -ri-ot] /<nrg. fanariotis
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
fanariot m. 1. Grec nobil, originar din Fanar; 2. Domn grec (dela 1716-1821); 3. fig. ipocrit, viclean. ║ a. fanariotic. [Gr. mod.].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Fanariót, -ă s. Grec din Fanar, un cartier al Constantinopoluluĭ, de unde Turciĭ îĭ recrutaŭ pe domniĭ principatelor româneștĭ între 1716 și 1821.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
fanariot (desp. -ri-ot) adj. m., s. m., pl. fanarioți; adj. f., s. f. fanariotă, pl. fanariote
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
fanariot (-ri-ot) adj. m., s. m., pl. fanarioți; adj. f., s. f. fanariotă, pl. fanariote
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
fanariot s. m., adj. m. (sil. -ri-ot), pl. fanarioți; f. sg. fanariotă, pl. fanariote
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
FANARIOT adj. fanariotic. (Domniile ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
FANARIOT adj. fanariotic. (Domniile ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
FANARIÓT, -Ă (< ngr.; Fanar) s. m., adj. 1. S. m. Denumire a vârfurilor populației orășenești din Imp. Otoman, care începând din sec. 16, au avut un important rol economic și politic; din rândul lor erau aleși numeroși dregători ai Porții Otomane. În Moldova (1711-1821) și în Țara Românească (1716-1821), domnii au fost numiți de sultan dintre f. 2. Adj. care se referă la fanarioți (1), al fanarioților, caracteristic pentru fanarioți.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: -ri-ot
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
- silabație: -ri-ot
substantiv masculin (M3) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
fanariot, fanariotăadjectiv
- 1. Care aparține fanarioților, privitor la fanarioți; caracteristic fanarioților. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: fanariotic
- Era în asta un fel de supremă abilitate fanariotă. CAMIL PETRESCU, O. II 480. DLRLC
-
- E un boierinaș... departe de influența fanariotă a capitalei. IBRĂILEANU, SP. CR. 119. DLRLC
-
-
etimologie:
- fanariótis DEX '98 DEX '09
fanariot, fanarioțisubstantiv masculin fanariotă, fanariotesubstantiv feminin
- 1. Grec din păturile înstărite care locuia în cartierul Fanar din Constantinopol. DEX '09 DLRLC
- 1.1. Demnitar al Porții Otomane ori dregător sau domn în Țările Române care provenea din această pătură greacă înstărită. DEX '09 DLRLC
- În cursul domniei «fanarioților» s-a dezvoltat schimbul de mărfuri. Dar s-a întărit apăsarea și exploatarea maselor, pe spinarea cărora clasele exploatatoare își măreau avuțiile. IST. R.P.R. 251. DLRLC
- Sîmbătă dimineața, pe cînd explica pentru clasa a patra domnia fanarioților, învățătorul Dragoș se pomeni în școală cu un jandarm. REBREANU, R. I 309. DLRLC
- Alexandru Ipsilant, singurul domn fanariot căruia sîntem datori recunoștință pentru îmbunătățirile ce a făcut, reorganiză la 1775 vechile rămășițe din armată. BĂLCESCU, O. I 33. DLRLC
- 1.1.1. Epoca fanarioților = perioadă din istoria României cuprinsă între anii 1711 (în Moldova) și 1716 (în Țara Românească) și 1821. DEX '09
-
-
- 2. Persoană fără scrupule. NODEX
etimologie:
- fanariótis DEX '98 DEX '09