3 intrări

33 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile

fanare sf [At: MDA ms / Pl: ~nări / E: fana] 1 Ofilire a florilor și a fructelor. 2 Pierdere a prospețimii tenului.

fana vr [At: KLOPȘTOCK, F. 252 / Pzi: ~nez / E: fr faner] 1 (D. flori și fructe) A se ofili. 2 (Fig; d. oameni) A-și pierde culoarea și prospețimea feței.

fanar sn [At: N. COSTIN, ap. LET. I, A. 22/14 / V: fân~, fânariu / Pl: ~e / E: ngr φανάρι] 1 (Înv) Felinar (1). 2 (Înv; imp) Far (2). 3 (Reg) Partea interioară a fusului morii de vânt, fixată într-una din pietrele acesteia Si: crâng (32), prâsnel. 4 (Reg) Fereastră în acoperiș, pentru luminarea sau aerisirea podului Si: bageac1.

FANÁ, fanez, vb. I. Refl. (Despre flori și legume; p. ext. despre oameni) A-și pierde prospețimea; a se trece, a se ofili, a se veșteji. – Din fr. faner.

FANÁR, fanare, s. n. (Înv.) Felinar. [Var.: fânár s. n.] – Din ngr. fanári.

FANÁ, fanez, vb. I. Refl. (Despre flori și legume; p. ext. despre oameni) A-și pierde prospețimea; a se trece, a se ofili, a se veșteji. – Din fr. faner.

FANÁR, fanare, s. n. (Înv.) Felinar. [Var.: fânár s. n.] – Din ngr. fanári.

FANÁ, fanez, vb. I. Refl. (Franțuzism; despre flori și despre persoane) A-și pierde prospețimea, a se ofili.

FANÁR, fanare, s. n. Felinar. (Și în forma fînar) În întunericul cerdacului fînarul de la poartă arunca o lumină slabă. SADOVEANU, O. IV 36. Printre mii de șatre albe Vezi fanare în amurg Și prin pulberea de aur Oamenii pe uliți curg. IOSIF, PATR. 37. Fanarele trăsurii aruncau înaintea lor, pe șosea, o pată lungă de lumină. ALECSANDRI, C. 141. ◊ Fig. Valea era coperită de umbrele serii; cerul aprindea pe rînd, pe rînd fanarele sale. BOLINTINEANU, O. 359. – Variantă: fînár s. n.

!faná (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se faneáză

Fanár (cartier din Constantinopol) s. propriu n.

fanár (felinar) (înv.) s. n., pl. fanáre

faná vb., ind. prez. 1 sg. fanéz, 3 sg. și pl. faneáză

FANÁ vb. a se trece, (fig.) a se ofili, a se veșteji. (O femeie care s-a ~.)

FANÁR s. v. crâng, felinar, lampă, prâsnel.

FÂNÁR s. v. felinar, lampă.

arată toate definițiile

Intrare: fana
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • fana
  • fanare
  • fanat
  • fanatu‑
  • fanând
  • fanându‑
singular plural
  • fanea
  • fanați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • fanez
(să)
  • fanez
  • fanam
  • fanai
  • fanasem
a II-a (tu)
  • fanezi
(să)
  • fanezi
  • fanai
  • fanași
  • fanaseși
a III-a (el, ea)
  • fanea
(să)
  • faneze
  • fana
  • fană
  • fanase
plural I (noi)
  • fanăm
(să)
  • fanăm
  • fanam
  • fanarăm
  • fanaserăm
  • fanasem
a II-a (voi)
  • fanați
(să)
  • fanați
  • fanați
  • fanarăți
  • fanaserăți
  • fanaseți
a III-a (ei, ele)
  • fanea
(să)
  • faneze
  • fanau
  • fana
  • fanaseră
Intrare: fanare
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fanare
  • fanarea
plural
  • fanări
  • fanările
genitiv-dativ singular
  • fanări
  • fanării
plural
  • fanări
  • fanărilor
vocativ singular
plural
Intrare: fanar
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fanar
  • fanarul
  • fanaru‑
plural
  • fanare
  • fanarele
genitiv-dativ singular
  • fanar
  • fanarului
plural
  • fanare
  • fanarelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fânar
  • fânarul
  • fânaru‑
plural
  • fânare
  • fânarele
genitiv-dativ singular
  • fânar
  • fânarului
plural
  • fânare
  • fânarelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)