4 intrări

31 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

fanare sf [At: MDA ms / Pl: ~nări / E: fana] 1 Ofilire a florilor și a fructelor. 2 Pierdere a prospețimii tenului.

FANÁ, fanez, vb. I. Refl. (Despre flori și legume; p. ext. despre oameni) A-și pierde prospețimea; a se trece, a se ofili, a se veșteji. – Din fr. faner.

FANÁ, fanez, vb. I. Refl. (Despre flori și legume; p. ext. despre oameni) A-și pierde prospețimea; a se trece, a se ofili, a se veșteji. – Din fr. faner.

FANÁR, fanare, s. n. (Înv.) Felinar. [Var.: fânár s. n.] – Din ngr. fanári.

FANÁR, fanare, s. n. (Înv.) Felinar. [Var.: fânár s. n.] – Din ngr. fanári.

FÂNÁR s. n. v. fanar.

fana vr [At: KLOPȘTOCK, F. 252 / Pzi: ~nez / E: fr faner] 1 (D. flori și fructe) A se ofili. 2 (Fig; d. oameni) A-și pierde culoarea și prospețimea feței.

fanar sn [At: N. COSTIN, ap. LET. I, A. 22/14 / V: fân~, fânariu / Pl: ~e / E: ngr φανάρι] 1 (Înv) Felinar (1). 2 (Înv; imp) Far (2). 3 (Reg) Partea interioară a fusului morii de vânt, fixată într-una din pietrele acesteia Si: crâng (32), prâsnel. 4 (Reg) Fereastră în acoperiș, pentru luminarea sau aerisirea podului Si: bageac1.

fânar1 sn [At: COMAN, GL. / V: ~iu / Pl: ~e / E: fân + -ar] (Reg) 1 Construcție anexă lângă o gospodărie rurală în care se depozitează fânul și se păstrează diferite vehicule și unelte agricole Si: șură1. 2 (Îf fânariu) Fân (1) așezat între patru stâlpi cu acoperiș mobil.

FANÁ, fanez, vb. I. Refl. (Franțuzism; despre flori și despre persoane) A-și pierde prospețimea, a se ofili.

FANÁR, fanare, s. n. Felinar. (Și în forma fînar) În întunericul cerdacului fînarul de la poartă arunca o lumină slabă. SADOVEANU, O. IV 36. Printre mii de șatre albe Vezi fanare în amurg Și prin pulberea de aur Oamenii pe uliți curg. IOSIF, PATR. 37. Fanarele trăsurii aruncau înaintea lor, pe șosea, o pată lungă de lumină. ALECSANDRI, C. 141. ◊ Fig. Valea era coperită de umbrele serii; cerul aprindea pe rînd, pe rînd fanarele sale. BOLINTINEANU, O. 359. – Variantă: fînár s. n.

FANÁ vb. I. refl. A se ofili, a se trece, a se veșteji. [< fr. faner].

FANÁ vb. refl. a se ofili, a se trece, a se veșteji. (< fr. faner)

A FANÁ ~éz tranz. rar A face să se faneze /<fr. faner

A SE FANÁ se ~eáză intranz. livr. 1) (despre flori și unele legume) A-și pierde vlaga și frăgezimea; a se veșteji; a se ofili. 2) (despre persoane) A-și pierde prospețimea fizică; a se ofili. /<fr. faner

FANÁR ~e n. Lampă de gaz portativă, folosită în afara încăperilor. /

FÎNAR s.n. (Mold., Trans. SV) Felinar. A: Îmblat-au [craiul] toată noaptea cu fînare. N. COSTIN. C: Iuda . . . veni acolo cu fînare si făclii. NT 1648, 129r. Etimologie: ngr. fanárí.

fanar n. 1. Mold. felinar: fanarele de pe uliți AL.; 2. prisnelul unei mori de vânt (asemuit luminei șovăitoare a fanarului). [Turc. FANAR (v. fener)].

fanár n., pl. e (ngr. fanári, vgr. phanárion, dim. d. phanós, care vine d. phaíno, apar, mă arăt; turc. fenar, pop. fener, rus. fonárĭ, rut. fonar, alb. bg. fener. V. fanal, fenomen, fantazie). Mold. sud. Lanternă, cutie de sticlă în care arde o lampă orĭ o lumînare adăpostită de vînt. – Rar și fenér (d. turc.). În nord fînar, pop. fînarĭ (d. rut.). În Munt. ș. a. felinár. – Vechĭ, rar fan, pl. urĭ (ngr. fanos)-

arată toate definițiile

Intrare: fanare
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fanare
  • fanarea
plural
  • fanări
  • fanările
genitiv-dativ singular
  • fanări
  • fanării
plural
  • fanări
  • fanărilor
vocativ singular
plural
Intrare: fana
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • fana
  • fanare
  • fanat
  • fanatu‑
  • fanând
  • fanându‑
singular plural
  • fanea
  • fanați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • fanez
(să)
  • fanez
  • fanam
  • fanai
  • fanasem
a II-a (tu)
  • fanezi
(să)
  • fanezi
  • fanai
  • fanași
  • fanaseși
a III-a (el, ea)
  • fanea
(să)
  • faneze
  • fana
  • fană
  • fanase
plural I (noi)
  • fanăm
(să)
  • fanăm
  • fanam
  • fanarăm
  • fanaserăm
  • fanasem
a II-a (voi)
  • fanați
(să)
  • fanați
  • fanați
  • fanarăți
  • fanaserăți
  • fanaseți
a III-a (ei, ele)
  • fanea
(să)
  • faneze
  • fanau
  • fana
  • fanaseră
Intrare: fanar
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fanar
  • fanarul
  • fanaru‑
plural
  • fanare
  • fanarele
genitiv-dativ singular
  • fanar
  • fanarului
plural
  • fanare
  • fanarelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fânar
  • fânarul
  • fânaru‑
plural
  • fânare
  • fânarele
genitiv-dativ singular
  • fânar
  • fânarului
plural
  • fânare
  • fânarelor
vocativ singular
plural
Intrare: fânar
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fânar
  • fânarul
  • fânaru‑
plural
  • fânare
  • fânarele
genitiv-dativ singular
  • fânar
  • fânarului
plural
  • fânare
  • fânarelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

fana

  • 1. (Despre flori și legume) A-și pierde prospețimea; a se trece, a se ofili, a se veșteji.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: ofili trece veșteji
    • 1.1. prin extensiune (Despre oameni) A se trece, a se ofili.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

fanar fânar

  • exemple
    • În întunericul cerdacului fînarul de la poartă arunca o lumină slabă. SADOVEANU, O. IV 36.
      surse: DLRLC
    • Printre mii de șatre albe Vezi fanare în amurg Și prin pulberea de aur Oamenii pe uliți curg. IOSIF, PATR. 37.
      surse: DLRLC
    • Fanarele trăsurii aruncau înaintea lor, pe șosea, o pată lungă de lumină. ALECSANDRI, C. 141.
      surse: DLRLC
    • figurat Valea era coperită de umbrele serii; cerul aprindea pe rînd, pe rînd fanarele sale. BOLINTINEANU, O. 359.
      surse: DLRLC

etimologie: