2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FAMILIARIZÁRE s. f. Acțiunea de a (se) familiariza. [Pr.: -li-a-] – V. familiariza.

FAMILIARIZÁRE s. f. Acțiunea de a (se) familiariza. [Pr.: -li-a-] – V. familiariza.

familiarizare sf [At: MAIORESCU, CR. II, 369 / P: ~li-a~ / Pl: ~zări / E: familiariza] Acomodare cu ceva sau cu cineva printr-un contact mai îndelungat Si: (rar) familiarizat1.

FAMILIARIZÁRE s. f. Acțiunea de a (se) familiariza; obișnuință, cunoaștere îndeaproape. A avea pretenția... de a stabili... criterii rigide... arată foarte puțină familiarizare cu disciplinele care se ocupă de aceste manifestări. GHEREA, ST. CR. III 58.

FAMILIARIZÁRE s.f. Acțiunea de a (se) familiariza și rezultatul ei; acomodare. [< familiariza].

FAMILIARIZÁ, familiarizez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) obișnui, a (se) deprinde cu ceva sau cu cineva prin contact mai îndelungat, prin practică, prin adaptare etc. [Pr.: -li-a-] – Din fr. familiariser.

FAMILIARIZÁ, familiarizez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) obișnui, a (se) deprinde cu ceva sau cu cineva prin contact mai îndelungat, prin practică, prin adaptare etc. [Pr.: -li-a-] – Din fr. familiariser.

familiariza vt [At: ODOBESCU, S. I, 261 / P: ~li-a~ / Pzi: ~zez / E: fr familiariser] 1-2 A (se) obișnui cu ceva sau cu cineva printr-un contact mai îndelungat.

FAMILIARIZÁ, familiarizez, vb. I. (Urmat de determinări introduse prin prep. «cu») Refl. A se obișnui, a se deprinde cu o idee, cu o problemă, cu o situație etc.; a căpăta cunoștințe într-un anumit domeniu. O vizită, două, trei, pînă să se familiarizeze cu atmosfera... cu inerția uzinei. CĂLUGĂRU, O. P. 90. De cînd tot venim, ne-am familiarizat cu gara. SAHIA, N. 50. Ai să te orientezi și o să te familiarizezi cu situația. REBREANU, P. S. 140. ◊ Tranz. Școala care o făcuse... o familiarizase întrucîtva cu această viață de spital. BART, E. 313. Hogii turci îl familiarizară cu limba și literatura otomană. ODOBESCU, S. I 261.

FAMILIARIZÁ vb. I. tr., refl. A (se) obișnui cu (ceva); a cunoaște sau a face să cunoască mai bine un lucru, a (se) deprinde cu ceva. [< fr. familiariser].

FAMILIARIZÁ vb. tr., refl. a (se) obișnui, a (se) deprinde cu ceva sau cu cineva. (< fr. familiariser)

A SE FAMILIARIZÁ mă ~éz intranz. A deveni familiar cu ceva; a se deprinde, luând cunoștința îndeaproape. [Sil. -li-a-] /<fr. familiariser

A FAMILIARIZÁ ~éz tranz. (persoane) A face să se familiarizeze. [Sil. -li-a-] /<fr. familiariser

familiarizà v. a (se face) familiar, de aproape cunoscut.

*familiarizéz v. tr. (d. familiar; fr. -ariser). Fac familiar, deprind. V. refl. Mă deprind: aceștĭ elevĭ s’aŭ familiarizat cu fizica.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

familiarizáre (-li-a-) s. f., g.-d. art. familiarizắrii

familiarizáre s. f. (sil. -li-a-), g.-d. art. familiarizării, pl. familiarizări

familiarizá (a ~) (-li-a-) vb., ind. prez. 3 familiarizeáză

familiarizá vb. (sil. -li-a-), ind. prez.1 sg. familiarizéz, 3 sg. și pl. familiarizeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FAMILIARIZÁRE s. v. aclimatizare.

FAMILIARIZARE s. aclimatizare, acomodare, adaptare, dedare, deprindere, obișnuire. (~ unei plante într-un mediu nou.)

arată toate definițiile

Intrare: familiarizare
familiarizare substantiv feminin
  • silabație: -li-a- info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • familiarizare
  • familiarizarea
plural
  • familiarizări
  • familiarizările
genitiv-dativ singular
  • familiarizări
  • familiarizării
plural
  • familiarizări
  • familiarizărilor
vocativ singular
plural
Intrare: familiariza
  • silabație: -li-a- info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • familiariza
  • familiarizare
  • familiarizat
  • familiarizatu‑
  • familiarizând
  • familiarizându‑
singular plural
  • familiarizea
  • familiarizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • familiarizez
(să)
  • familiarizez
  • familiarizam
  • familiarizai
  • familiarizasem
a II-a (tu)
  • familiarizezi
(să)
  • familiarizezi
  • familiarizai
  • familiarizași
  • familiarizaseși
a III-a (el, ea)
  • familiarizea
(să)
  • familiarizeze
  • familiariza
  • familiariză
  • familiarizase
plural I (noi)
  • familiarizăm
(să)
  • familiarizăm
  • familiarizam
  • familiarizarăm
  • familiarizaserăm
  • familiarizasem
a II-a (voi)
  • familiarizați
(să)
  • familiarizați
  • familiarizați
  • familiarizarăți
  • familiarizaserăți
  • familiarizaseți
a III-a (ei, ele)
  • familiarizea
(să)
  • familiarizeze
  • familiarizau
  • familiariza
  • familiarizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

familiarizare

etimologie:

  • vezi familiariza
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

familiariza

  • 1. A (se) obișnui, a (se) deprinde cu ceva sau cu cineva prin contact mai îndelungat, prin practică, prin adaptare etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: aclimatiza deprinde obișnui attach_file 5 exemple
    exemple
    • O vizită, două, trei, pînă să se familiarizeze cu atmosfera... cu inerția uzinei. CĂLUGĂRU, O. P. 90.
      surse: DLRLC
    • De cînd tot venim, ne-am familiarizat cu gara. SAHIA, N. 50.
      surse: DLRLC
    • Ai să te orientezi și o să te familiarizezi cu situația. REBREANU, P. S. 140.
      surse: DLRLC
    • Școala care o făcuse... o familiarizase întrucîtva cu această viață de spital. BART, E. 313.
      surse: DLRLC
    • Hogii turci îl familiarizară cu limba și literatura otomană. ODOBESCU, S. I 261.
      surse: DLRLC

etimologie: