13 definiții pentru famen


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

famen sm [At: (a. 1574) TETRAEV. 233 / Pl: ~i / E: refăcut din fameni (pll famăn înv „bărbat castrat” < lat *feminus] 1 (Înv) Bărbat castrat Si: scopit, (înv) scopeț. 2 (Spc) Eunuc. 3 (Fig) Bărbat decăzut moral. 4 (Îdt) Hermafrodit.

FÁMEN, fameni, s. m. (Înv.) Bărbat castrat; spec. eunuc. ♦ Fig. Bărbat decăzut din punct de vedere moral. – Refăcut din fameni (pl. lui famăn înv. „bărbat castrat” < lat. *feminus < femina).

FÁMEN, fameni, s. m. (Înv.) Bărbat castrat; spec. eunuc. ♦ Fig. Bărbat decăzut din punct de vedere moral. – Refăcut din fameni (pl. lui famăn înv. „bărbat castrat” < lat. *feminus < femina).

FÁMEN, fameni, s. m. (Învechit) Eunuc. Muza, mai marele famen al palatului. GORJAN, H. I 95. ♦ Fig. Om desfrînat, decăzut, efeminat. Voi sînteți urmașii Romei? Niște răi și niște fameni! I-e rușine omenirii să vă zică vouă oameni! EMINESCU, O I 151.

FÁMEN ~i m. înv. 1) Bărbat castrat. 2) Bărbat castrat însărcinat cu paza haremului în Orient; eunuc. 3) fig. Bărbat decăzut moral. /<lat. feminus

famen m. eunuc: niște răi și niște fameni EM. [Macedo-rom. feamen, femeiesc, efemeiat = lat. *FEMINUS].

fámen și (maĭ vechĭ) fámăn m., pl. famenĭ și *femenĭ, ca geamăn-gemenĭ1 orĭ țeapăn, țapăn-țepenĭ, din *feamăn, masc. d. *feamănă, lat. fémĭna, femeĭe, de unde și mrom. theámin, femeĭesc, și alb. femănă, femeĭesc). Rar. Castrat, scopit, eŭnuc. Fig. Iron. Păcătos, nemernic. V. ermafrodit.[1]

  1. 1. În original: geamăn-gemăni, greșit (vezi și îndreptările făcute de autor la sfârșitul dicționarului). — LauraGellner

Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fámen (înv.) s. m., pl. fámeni


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

fámen (fámeni), s. m.1. Bărbat castrat, eunuc. – 2. Efeminat. – Mr. feamin, hamin, megl. femin. Lat. (homo) *feminus (Pușcariu 577; Candrea-Dens., 458; Byhan 29; REW 3239; Meyer-Lübke, Rom. Gramm., III, 124), cf. alb. femërë (Meyer 100), v. prov. feme „feminin”, port. fémeo „feminin”. Cuvînt pierdut în limbajul curent, s-a salvat în literatură datorită unei celebre imprecații a lui Eminescu.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

fámen, fameni s. m. (Înv.) Bărbat castrat; spec. eunuc; (înv.) hadâmb. ♦ (Bis.) Bărbat care, prin voință statornică și exercițiu spiritual continuu, își înfrânează complet pornirea trupului, renunțând de bunăvoie la căsătorie sau la orice relații sexuale. – Din lat. feminus.

Intrare: famen
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • famen
  • famenul
  • famenu‑
plural
  • fameni
  • famenii
genitiv-dativ singular
  • famen
  • famenului
plural
  • fameni
  • famenilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)