falsitate sf [At: MAIORESCU, CR. I, 285 / V: (pop) ~lși~ / Pl: ~tăți / E: it falsita, lat falsitas, -atis] 1 Neconcordanță cu adevărul, cu realitatea. 2 Inexactitate. 3 Lipsă de fundament în argumentare. 4 Inautenticitate. 5 Lipsă de naturalețe. 6 Ipocrizie.

*FALSITATE, ⦿FALȘITATE sf. 1 Caracterul lucrului fals: ~a unei știri; articole de imitație, a căror falșitate azi nu mai poate înșela pe nimeni VLAH. ¶ 2 Neadevăr, lucru fals; afirmare falsă, greșită ¶ 3 Fățărnicie, prefăcătorie [fals + fr. fausseté].

FALSITATE s. f. 1. Netemeinicie, lipsă de adevăr, minciună. S-a dovedit falsitatea afirmațiilor lui. 2. Atitudine fățarnică; ipocrizie, prefăcătorie, fățărnicie. Purtarea lui dovedește falsitate. – Variantă: falșitate s. f.

FALSITATE s. f. 1. Calitate a ceea ce este fals, netemeinicie, lipsă de adevăr. 2. Atitudine fățarnică; ipocrizie, fățărnicie, prefăcătorie. [Var.: falșitate s. f.] – Lat. lit. falsitas, -atis (it. falsità).

FALSITATE s.f. 1. Neadevăr, netemeinicie. 2. Fățărnicie, ipocrizie, prefăcătorie. [Var. falșitate s.f. / cf. lat. falsitas, it. falsità, fr. fausseté].

FALSITATE s. f. 1. lipsă de adevăr; netemeinicie. 2. atitudine, comportare fățarnică; ipocrizie, prefăcătorie. (< it. falsità, lat. falsitas)

FALSITATE f. 1) Caracter fals; însușirea de a fi fals. 2) Comportare lipsită de sinceritate; fățărnicie; ipocrizie; duplicitate. /<it. falsita, lat. falsitas, ~atis

falsitate f. 1. caracterul lucrului fals; 2. fig. prefacere fățarnică.

*falsitáte f. (lat. fálsitas, -átis). Caracteru de a fi fals: om de o mare falsitate.

falșitate sf vz falsitate

FALȘITATE s. f. v. falsitate.

FALȘITATE s.f. v. falsitate.

falsitate s. f., g.-d. art. falsității

falsitate s. f., g.-d. art. falsității

falsitate s. f., g.-d. art. falsității

falsitate

FALSITATE s. 1. inexactitate, neadevăr, neexactitate, netemeinicie. (~ unei afirmații.) 2. v. ipocrizie.

FALSITATE s. 1. inexactitate, neadevăr, neexactitate, netemeinicie. (~ unei afirmații.) 2. duplicitate, fățărnicie, ipocrizie, minciună, perfidie, prefăcătorie, viclenie, vicleșug, (livr.) fariseism, machiavelism, tartuferie, tartufism, (rar și fam.) machiaverlîc, (înv.) fățărie, prefăcanie, prefăcătură, procleție, (fig.) iezuitism, mascaradă. (A fost demascată ~ lui.)