2 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

facilitare sf [At: DA ms / Pl: ~tări / E: facilita] Ușurare a desfășurării unei acțiuni, a producerii unui eveniment Si: favorizare (3), înlesnire, (rar) facilitat1.

FACILITÁRE, facilitări, s. f. Acțiunea de a facilita și rezultatul ei; înlesnire, ușurare. – V. facilita.

FACILITÁRE, facilitări, s. f. Acțiunea de a facilita și rezultatul ei; înlesnire, ușurare. – V. facilita.

FACILITÁRE s.f. Acțiunea de a facilita și rezultatul ei; ușurare. [< facilita].

facilita vt [At: MAIORESCU, D. 156 / Pzi: ~tez / E: fr faciliter] A ușura desfășurarea unei acțiuni, producerea unui fenomen etc. Si: a favoriza (3), a înlesni.

facilitat1 sns [At: MDA ms / E: facilita] (Rar) Facilitare.

FACILITÁ, facilitez, vb. I. Tranz. A înlesni, a ușura îndeplinirea unei acțiuni, producerea unui fenomen etc. – Din fr. faciliter.

FACILITÁ, facilitez, vb. I. Tranz. A înlesni, a ușura îndeplinirea unei acțiuni, producerea unui fenomen etc. – Din fr. faciliter.

FACILITÁ, facilitez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A înlesni, a ușura. Structura gramaticală aglutinantă a limbii facilitează îmbinarea semnelor ideografice și fonetice în scriere. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 366, 5/2.

FACILITÁ vb. I. tr. (Liv.) A înlesni, a ușura. [Cf. fr. faciliter, it. facilitare].

FACILITÁ vb. tr. a înlesni, a ușura, a favoriza. (< fr. faciliter, lat., it. facilitare)

A FACILITÁ ~éz tranz. (procese) A face mai lesne de realizat; a ușura; a înlesni. /<fr. faciliter

*facilitéz v. tr. (d. facil; fr. faciliter, d. it. facilitare). Ușurez, înlesnesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

facilitáre s. f., g.-d. art. facilitắrii; pl. facilitắri

facilitáre s. f., g.-d. art. facilitării; pl. facilitări

facilitá (a ~) vb., ind. prez. 3 faciliteáză

facilitá vb., ind. prez. 1 sg. facilitéz, 3 sg. și pl. faciliteáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FACILITÁRE s. v. ușurare.

FACILITARE s. favorizare, înlesnire, ușurare. (~ unei întrevederi.)

FACILITA vb. a favoriza, a înlesni, a ușura. (A ~ producerea unui fenomen.)

Intrare: facilitare
facilitare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • facilitare
  • facilitarea
plural
  • facilitări
  • facilitările
genitiv-dativ singular
  • facilitări
  • facilitării
plural
  • facilitări
  • facilitărilor
vocativ singular
plural
Intrare: facilita
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • facilita
  • facilitare
  • facilitat
  • facilitatu‑
  • facilitând
  • facilitându‑
singular plural
  • facilitea
  • facilitați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • facilitez
(să)
  • facilitez
  • facilitam
  • facilitai
  • facilitasem
a II-a (tu)
  • facilitezi
(să)
  • facilitezi
  • facilitai
  • facilitași
  • facilitaseși
a III-a (el, ea)
  • facilitea
(să)
  • faciliteze
  • facilita
  • facilită
  • facilitase
plural I (noi)
  • facilităm
(să)
  • facilităm
  • facilitam
  • facilitarăm
  • facilitaserăm
  • facilitasem
a II-a (voi)
  • facilitați
(să)
  • facilitați
  • facilitați
  • facilitarăți
  • facilitaserăți
  • facilitaseți
a III-a (ei, ele)
  • facilitea
(să)
  • faciliteze
  • facilitau
  • facilita
  • facilitaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)