17 definiții pentru facțiune

din care

Explicative DEX

FACȚIUNE, facțiuni, s. f. Grup de persoane unite pe baza unor interese politice comune (și care de obicei se manifestă prin violență); partidă. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. faction, lat. factio, -onis.

FACȚIUNE, facțiuni, s. f. Grup de persoane unite pe baza unor interese politice comune (și care de obicei se manifestă prin violență); partidă. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. faction, lat. factio, -onis.

facțiune sf [At: GHICA, S. 143 / P: ~ți-u~ / V: ~ie / E: fr faction, lat factio, -onis] 1 Grup de persoane unite de interese (politice) comune (care frecvent se manifestă violent) Si: partidă. 2 (Frî) Gardă. 3 (Înv; fig) Așteptare prelungită.

*FACȚIUNE, FACȚIE sf. 1 Partid care caută să provoace turburări într’un Stat sau într’o Societate: condeiele cele agere, consacrate partidelor și facțiunilor I. -GH.; apăsau puternic, dimpreună cu facțiile, anarhia ... și libertatea publică BĂLC. 2 🎖️ Paza făcută pe rînd de fie-care soldat al unui post, strajă [fr.].

FACȚIUNE, facțiuni, s. f. Grup de persoane care urmăresc să provoace tulburări într-un stat; clică. – Pronunțat: -ți-u-.

FACȚIUNE s.f. 1. (La romani) Grup de concurenți la o cursă de care. 2. Grup, partidă, clică de indivizi care caută să provoace tulburări într-un stat, într-un oraș, într-o adunare etc. [Pron. -ți-u-. / cf. fr. faction, lat. factio].

FACȚIUNE s. f. 1. (la romani) grup de concurenți la o cursă de care. 2. bandă, clică de indivizi care caută să provoace tulburări într-un stat, într-un oraș, într-o adunare; grup dizident al unui partid, grupare. (< fr. faction, lat. factio)

FACȚIUNE ~i f. Grup de persoane unite pe baza unor interese politice comune (și care se manifestă de obicei prin violență). [G.-D. facțiunii; Sil. -ți-u-] /<fr. faction, lat. factio, ~onis

facțiune f. 1. pază făcută pe rând de soldații unui post; 2. partid ce caută a turbura Statul, a dezorganiza societatea.

*facțiúne f. (lat. fáctio, -ónis, d. factus, făcut). Pază făcută de soldațiĭ unuĭ post. Fig. Așteptare prelungită. Partid sedițios.

facție sf vz facțiune

Ortografice DOOM

facțiune (grupare) (desp. -ți-u-) s. f., g.-d. art. facțiunii; pl. facțiuni

facțiune (grupare, tabără) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. facțiunii; pl. facțiuni

facțiune s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. facțiunii; pl. facțiuni

facțiune (i-u)

Sinonime

FACȚIUNE s. (POL.) partidă. (Din ~ adversă.)

FACȚIUNE s. (POLITICĂ) partidă. (Din ~ adversă.)

Regionalisme / arhaisme

facție (facțiune), facții (facțiuni), s.f. (înv.) partidă, grupă de indivizi uniți pentru o acțiune publică violentă.

Intrare: facțiune
facțiune substantiv feminin
  • silabație: fac-ți-u-ne info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • facțiune
  • facțiunea
plural
  • facțiuni
  • facțiunile
genitiv-dativ singular
  • facțiuni
  • facțiunii
plural
  • facțiuni
  • facțiunilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • facție
  • facția
plural
  • facții
  • facțiile
genitiv-dativ singular
  • facții
  • facției
plural
  • facții
  • facțiilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

facțiune, facțiunisubstantiv feminin

  • 1. Grup de persoane unite pe baza unor interese politice comune (și care de obicei se manifestă prin violență). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. (La romani) Grup de concurenți la o cursă de care. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.