2 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

fabuláte s.n. pl. (lit.) Specii ale legendei în care relatarea nu se face din experiența personală, ca în memorate, ci se povestesc întâmplări auzite de la alții, în legătură cu tradiții, credințe, obiceiuri. • /cf. engl. fabulate „a fabula, a spune câte în lună și în stele, a îndruga minciuni”.

FABULÁ, fabulez, vb. I. Tranz. A imagina fapte, întâmplări etc. prezentându-le drept reale sau posibile; p. ext. a minți. – Din fr. fabuler.

FABULÁ vb. I. tr. A construi fabulații, a povesti întâmplări fantastice, imaginare. [< fr. fabuler].

A FABULÁ ~éz tranz. A inventa scurte povestiri alegorice, folosind procedeul personificării. /<fr. fabuler


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fabulá vb., ind. prez. 1 sg. fabuléz, 3 sg. și pl. fabuleáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FABULÁ vb. v. inventa, născoci, plăsmui, scorni, ticlui.

Intrare: fabulate
substantiv neutru (N90)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • fabulate
  • fabulatele
genitiv-dativ singular
plural
  • fabulate
  • fabulatelor
vocativ singular
plural
Intrare: fabulat
fabulat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fabulat
  • fabulatul
  • fabulatu‑
  • fabula
  • fabulata
plural
  • fabulați
  • fabulații
  • fabulate
  • fabulatele
genitiv-dativ singular
  • fabulat
  • fabulatului
  • fabulate
  • fabulatei
plural
  • fabulați
  • fabulaților
  • fabulate
  • fabulatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)