2 intrări

8 definiții

FABULÁ, fabulez, vb. I. Tranz. A imagina fapte, întâmplări etc. prezentându-le drept reale sau posibile; p. ext. a minți. – Din fr. fabuler.

FABULÁ, fabulez, vb. I. Tranz. A imagina fapte, întâmplări etc. prezentându-le drept reale sau posibile; p. ext. a minți. – Din fr. fabuler.

*fabulá (a ~) vb., ind. prez. 3 fabuleáză

fabulá vb., ind. prez. 1 sg. fabuléz, 3 sg. și pl. fabuleáză

FABULÁ vb. v. inventa, născoci, plăsmui, scorni, ticlui.

FABULÁ vb. I. tr. A construi fabulații, a povesti întâmplări fantastice, imaginare. [< fr. fabuler].

FABULÁ vb. tr. a imagina, a povesti fapte, întâmplări fantastice. (< fr. fabuler)

A FABULÁ ~éz tranz. A inventa scurte povestiri alegorice, folosind procedeul personificării. /<fr. fabuler

Intrare: fabulat
fabulat participiu
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular fabulat fabulatul fabula fabulata
plural fabulați fabulații fabulate fabulatele
genitiv-dativ singular fabulat fabulatului fabulate fabulatei
plural fabulați fabulaților fabulate fabulatelor
vocativ singular
plural
Intrare: fabula
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) fabula fabulare fabulat fabulând singular plural
fabulea fabulați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) fabulez (să) fabulez fabulam fabulai fabulasem
a II-a (tu) fabulezi (să) fabulezi fabulai fabulași fabulaseși
a III-a (el, ea) fabulea (să) fabuleze fabula fabulă fabulase
plural I (noi) fabulăm (să) fabulăm fabulam fabularăm fabulaserăm, fabulasem*
a II-a (voi) fabulați (să) fabulați fabulați fabularăți fabulaserăți, fabulaseți*
a III-a (ei, ele) fabulea (să) fabuleze fabulau fabula fabulaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)