9 definiții pentru făuritor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FĂURITÓR, -OÁRE, făuritori, -oare, s. m. și f. Persoană care făurește, creează, înfăptuiește, construiește ceva; creator. [Pr.: fă-u-] – Făuri + suf. -tor.

FĂURITÓR, -OÁRE, făuritori, -oare, s. m. și f. Persoană care făurește, creează, înfăptuiește, construiește ceva; creator. [Pr.: fă-u-] – Făuri + suf. -tor.

făuritor, ~oare smf, a [At: IBRĂILEANU, SP. CR. 139 / P: fă-u~ / Pl: ~i, ~oare / E: făuri + -tor] 1-2 (Persoană) care creează (1). 3-4 (Persoană) care construiește (1).

făuritór, -oare s.m., s.f. 1 Persoană care creează, înfăptuiește ceva; creator, înfăptuitor, realizator. Făuritor al unui nou procedeu de irigare a pământului. 2 Persoană care întemeiază, înființează, constituie ceva; fondator, întemeietor. Făuritor de școală. • sil. fă-u-. pl. -ori, -oare. / făuri + -tor.

FĂURITÓR, -OÁRE, făuritori, -oare, s. m. și f. Persoană, colectiv, organizație etc. care făurește, creează, înfăptuiește, construiește, face (ceva). Făuritorul istoriei este poporul. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 7, 35. Sprijinindu-se pe acest instrument simplu și atît de complex totodată – cuvîntul -... Caragiale a creat personaje care au supraviețuit făuritorului lor și vor viețui de-a pururi. L. ROM. 1953, nr. 1, 53. Cîntă poete! Cîntă-i Pe făuritorii acestei Noi Și mărețe Istorii. FRUNZĂ, S. 60. – Pronunțat: fă-u-.

FĂURITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană sau colectiv care făurește ceva; creator. ~ de bunuri materiale. /a făuri + suf. ~tor


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

făuritór (fă-u-) s. m., pl. făuritóri

făuritór s. m. (sil. fă-u-), pl. făuritóri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FĂURITÓR s. 1. v. creator. 2. v. întemeietor.

FĂURITOR s. 1. creator, înfăptuitor, născocitor, plăsmuitor, realizator, (înv.) săvîrșitor, scornitor, (fig.) făurar. (~ al unui nou procedeu pentru...) 2. creator, fondator, întemeietor, (înv.) tocmitor. (~ de școală.)

Intrare: făuritor
  • silabație: fă-u- info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • făuritor
  • făuritorul
  • făuritoru‑
plural
  • făuritori
  • făuritorii
genitiv-dativ singular
  • făuritor
  • făuritorului
plural
  • făuritori
  • făuritorilor
vocativ singular
  • făuritorule
plural
  • făuritorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

făuritor, -oare făuritoare

  • 1. Persoană care făurește, creează, înfăptuiește, construiește ceva.
    exemple
    • Făuritorul istoriei este poporul. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 7, 35.
      surse: DLRLC
    • Sprijinindu-se pe acest instrument simplu și atît de complex totodată – cuvîntul – ...Caragiale a creat personaje care au supraviețuit făuritorului lor și vor viețui de-a pururi. L. ROM. 1953, nr. 1, 53.
      surse: DLRLC
    • Cîntă poete! Cîntă-i Pe făuritorii acestei Noi Și mărețe Istorii. FRUNZĂ, S. 60.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Făuri + sufix -tor.
    surse: DEX '98 DEX '09