FĂURITOR, -OARE, făuritori, -oare, s. m. și f. Persoană, colectiv, organizație etc. care făurește, creează, înfăptuiește, construiește, face (ceva). Făuritorul istoriei este poporul. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 7, 35. Sprijinindu-se pe acest instrument simplu și atît de complex totodată – cuvîntul -... Caragiale a creat personaje care au supraviețuit făuritorului lor și vor viețui de-a pururi. L. ROM. 1953, nr. 1, 53. Cîntă poete! Cîntă-i Pe făuritorii acestei Noi Și mărețe Istorii. FRUNZĂ, S. 60. – Pronunțat: fă-u-.