20 de definiții pentru fărădelege fărdelege fără-de-lege


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FĂRĂDELÉGE, fărădelegi, s. f. (Înv. și pop.) Faptă rea; nelegiuire, ticăloșie, mișelie. [Var.: fărdelége s. f.] – Fără + de4 + lege (după sl. bezakonije).

FĂRĂDELÉGE, fărădelegi, s. f. (Înv. și pop.) Faptă rea; nelegiuire, ticăloșie, mișelie. [Var.: fărdelége s. f.] – Fără + de4 + lege (după sl. bezakonije).

fărădelege [At: COD. VOR. 170/9 / V: fărdelege (S și: înv făr' delege, (îvr) fărăleage / S și: (înv) fără-de-lege, fără de lege / Pl: ~egi / E: fără + de4 + lege după vsl безакониж] 1-2 smf, a (Bis; înv) Necredincios. 3-4 smf, a (Bis; înv) Păcătos. 5-6 smf, a (Bis; înv) Criminal2 (1). 7 av În mod nelegiuit. 8 sf (Înv) Sacrilegiu. 9 sf (Îvp) Nelegiuire.

FĂRĂDELÉGE, fărădelegi, s. f. Faptă rea, nelegiuire, mișelie, ticăloșie. Oricît s-ar zvîrcoli burghezia, oricîte crime și fărădelegi ar înfăptui, ea nu poate opri în loc mersul dezvoltării societății. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 1-2, 95. Ucigașul lui Andrei, în loc de răsplata ce aștepta de la Mihai, fu osîndit a i se tăia capul pentru fărădelegea ce făcuse. BĂLCESCU, O. II 260. – Variantă: fărdelége (ALECSANDRI, P. A. 172) s. f.

FĂRĂDELÉGE ~i f. Faptă care contrazice legile juridice sau morale; nelegiuire. [G.-D. fărădelegii] /fără + de + lege

fărădelege f. faptă nelegiuită, crimă. [Modelat după slav. BEZAKONIĬE (v. bazaconie)]. ║ a. criminal: era om fărădelege CR.

FĂRDELÉGE s. f. v. fărădelege.

fără-de-lege f., pl. fără-de-legĭ. Crimă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fărădelége s. f., art. fărădelégea, g.-d. art. fărădelégii; pl. fărădelégi

fărădelége s. f., art. fărădelégea, g.-d. art. fărădelégii; pl. fărădelégi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FĂRĂDELÉGE adj. v. mișelesc, rușinos, scelerat.

FĂRĂDELÉGE s. v. ticăloșie.

FĂRĂDELÉGE adj., s. v. abject, infam, josnic, mișel, mizerabil, mârșav, nedemn, nelegiuit, nemernic, netrebnic, ticălos.

fărădelege adj., s. v. ABJECT. INFAM. JOSNIC. MIȘEL. MIZERABIL. MÎRȘAV. NEDEMN. NELEGIUIT. NEMERNIC. NETREBNIC. TICĂLOS.

fărădelege adj. v. MIȘELESC. RUȘINOS. SCELERAT.

FĂRĂDELEGE s. abjecție, infamie, josnicie, mișelie, mîrșăvie, nelegiuire, nemernicie, netrebnicie, ticăloșie, (livr.) ignominie, turpitudine, (astăzi rar) scelerație, (pop. și fam.) parșivenie, (pop.) becisnicie, blestemăție, scîrnăvie, spurcăciune, (reg.) mîrșăvenie, (înv.) bazaconie, blestemăciune, nebunie, necurat, necurăție, necurățire, păgînătate, păgînie, verigășie, (fig.) murdărie. (A comite o ~.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

INVITAT CULPAM QUI DELICTUM PRAETERIT (lat.) cine trece cu vederea o greșeală îndeamnă la o fărădelege – Publilius Syrus, „Sententiae”, 269.

Intrare: fărădelege
fărădelege substantiv feminin
substantiv feminin (F122)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fărădelege
  • fărădelegea
plural
  • fărădelegi
  • fărădelegile
genitiv-dativ singular
  • fărădelegi
  • fărădelegii
plural
  • fărădelegi
  • fărădelegilor
vocativ singular
plural
fărdelege substantiv feminin
substantiv feminin (F122)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fărdelege
  • fărdelegea
plural
  • fărdelegi
  • fărdelegile
genitiv-dativ singular
  • fărdelegi
  • fărdelegii
plural
  • fărdelegi
  • fărdelegilor
vocativ singular
plural
fără-de-lege substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fără-de-lege
  • fără-de-legea
plural
  • fără-de-legi
  • fără-de-legile
genitiv-dativ singular
  • fără-de-legi
  • fără-de-legii
plural
  • fără-de-legi
  • fără-de-legilor
vocativ singular
plural

fărădelege fărdelege fără-de-lege

  • 1. învechit popular Faptă rea.
    exemple
    • Oricît s-ar zvîrcoli burghezia, oricîte crime și fărădelegi ar înfăptui, ea nu poate opri în loc mersul dezvoltării societății. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 1-2, 95.
      surse: DLRLC
    • Ucigașul lui Andrei, în loc de răsplata ce aștepta de la Mihai, fu osîndit a i se tăia capul pentru fărădelegea ce făcuse. BĂLCESCU, O. II 260.
      surse: DLRLC

etimologie: