3 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

făcăluit2, ~ă a [At: ALECSANDRI, T. 602 / Pl: ~iți, ~e / E: făcălui] (Reg) 1 (D. unele legume fierte, mai ales fasole) Amestecat prin frecare și zdrobire Si: bătut2 (1). 2 (Fig; d. oameni) Zdrobit (de oboseală).

făcăluit1 sn [At: DEX / Pl: (rar) ~uri / E: făcălui] (Reg) Făcăluire.

FĂCĂLUÍT1 s. n. (Reg.) Faptul de a făcălui.V. făcălui.

FĂCĂLUÍT1 s. n. (Reg.) Faptul de a făcălui.V. făcălui.

FĂCĂLUÍT2, -Ă, făcăluiți, -te, adj. (Reg.; despre unele legume fierte) Zdrobit, frecat, făcut piure. – V. făcălui.

FĂCĂLUÍT2, -Ă, făcăluiți, -te, adj. (Reg.; despre unele legume fierte) Zdrobit, frecat, făcut piure. – V. făcălui.

FĂCĂLUÍT, -Ă, făcăluiți, -te, adj. (Regional, despre unele legume fierte, mai ales despre fasole) Zdrobit, frecat, făcut pireu. V. sleit. Fasole făcăluită.Fig. Mi-o zdrobit calu toate oasele-n mine... știi? parcă-s făcăluită. ALECSANDRI, T. 602.

făcălui vt [At: DRĂGHICI, ap. TDRG / Pzi: ~esc / E: nct] (Reg) A amesteca frecând și zdrobind (cu o lingură de lemn) unele legume fierte, mai ales fasolea (pentru a le face piure).

FĂCĂLUÍ, făcăluiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A amesteca frecând și zdrobind (cu o lingură de lemn) unele legume fierte, îndeosebi fasolea (pentru a le face piure). – Cf. făcăleț.

FĂCĂLUÍ, făcăluiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A amesteca frecând și zdrobind (cu o lingură de lemn) unele legume fierte, îndeosebi fasolea (pentru a le face piure). – Cf. făcăleț.

FĂCĂLUÍ, făcăluiesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A amesteca, frecînd și zdrobind (cu o lingură de lemn) unele legume fierte, îndeosebi fasolea, pentru a le face pireu.

A FĂCĂLUÍ ~ésc tranz. 1) (legume) A zdrobi și a amesteca (cu făcălețul), prefăcând într-o pastă omogenă. 2) fig. pop. A bate foarte tare; a zdrobi în bătăi; a stropși; a stâlci; a tăbăci; a snopi; a toropi. /cf. făcăleț

A SE FĂCĂLUÍ mă ~iésc intranz. A face (concomitent) schimb de bătăi (cu cineva). /cf. făcăleț

făcăluì v. 1. a mesteca cu făcălețul; 2. a bate fasolea; 3. fam. a bate: mi-a sdrobit oasele..., parcă’s făcăluită AL.

făcăluĭésc și (Munt. vest) fî́cîĭ, a v. tr. (ung. fa-kalán, lingură de lemn, din care s’a făcut făcălan, făcălăŭ, care aŭ dispărut după ce s’a format verbu. V. făcăŭ). Bat (amestec) cu făcălețu. Fasole, mazăre făcăluită, mazăre bătută (prefăcută’n pastă).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

făcăluí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. făcăluiésc, imperf. 3 sg. făcăluiá; conj. prez. 3 să făcăluiáscă

făcăluí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. făcăluiésc, imperf. 3 sg. făcăluiá; conj. prez. 3 sg. și pl. făcăluiáscă

făcălui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. făcăluiesc, conj. făcăluiască)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FĂCĂLUÍT adj. bătut, frecat, sleit, (reg.) râșnit, zolit. (Fasole ~.)

FĂCĂLUIT adj. bătut, frecat, sleit, (reg.) rîșnit, zolit. (Fasole ~.)

FĂCĂLUÍ vb. a bate, a freca, a slei. (A ~ fasolea.)

arată toate definițiile

Intrare: făcăluit (adj.)
făcăluit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • făcăluit
  • făcăluitul
  • făcăluitu‑
  • făcălui
  • făcăluita
plural
  • făcăluiți
  • făcăluiții
  • făcăluite
  • făcăluitele
genitiv-dativ singular
  • făcăluit
  • făcăluitului
  • făcăluite
  • făcăluitei
plural
  • făcăluiți
  • făcăluiților
  • făcăluite
  • făcăluitelor
vocativ singular
plural
Intrare: făcăluit (s.n.)
făcăluit2 (s.n.) substantiv neutru (numai) singular
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • făcăluit
  • făcăluitul
  • făcăluitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • făcăluit
  • făcăluitului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: făcălui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • făcălui
  • făcăluire
  • făcăluit
  • făcăluitu‑
  • făcăluind
  • făcăluindu‑
singular plural
  • făcăluiește
  • făcăluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • făcăluiesc
(să)
  • făcăluiesc
  • făcăluiam
  • făcăluii
  • făcăluisem
a II-a (tu)
  • făcăluiești
(să)
  • făcăluiești
  • făcăluiai
  • făcăluiși
  • făcăluiseși
a III-a (el, ea)
  • făcăluiește
(să)
  • făcăluiască
  • făcăluia
  • făcălui
  • făcăluise
plural I (noi)
  • făcăluim
(să)
  • făcăluim
  • făcăluiam
  • făcăluirăm
  • făcăluiserăm
  • făcăluisem
a II-a (voi)
  • făcăluiți
(să)
  • făcăluiți
  • făcăluiați
  • făcăluirăți
  • făcăluiserăți
  • făcăluiseți
a III-a (ei, ele)
  • făcăluiesc
(să)
  • făcăluiască
  • făcăluiau
  • făcălui
  • făcăluiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

făcăluit (adj.)

etimologie:

  • vezi făcălui
    surse: DEX '98 DEX '09

făcăluit (s.n.)

  • 1. regional Faptul de a făcălui.
    surse: DEX '09

etimologie:

  • vezi făcălui
    surse: DEX '98 DEX '09

făcălui

  • 1. regional A amesteca frecând și zdrobind (cu o lingură de lemn) unele legume fierte, îndeosebi fasolea (pentru a le face piure).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: amesteca bate freca slei

etimologie:

  • cf. făcăleț
    surse: DEX '98 DEX '09