opțiuni
  • info

3 intrări

25 de definiții

din care

Explicative DEX

FĂCĂLUIT2, -Ă, făcăluiți, -te, adj. (Reg.; despre unele legume fierte) Zdrobit, frecat, făcut piure. – V. făcălui.

FĂCĂLUIT2, -Ă, făcăluiți, -te, adj. (Reg.; despre unele legume fierte) Zdrobit, frecat, făcut piure. – V. făcălui.

FĂCĂLUIT1 s. n. (Reg.) Faptul de a făcălui. – V. făcălui.

FĂCĂLUIT1 s. n. (Reg.) Faptul de a făcălui. – V. făcălui.

făcăluit2, ~ă a [At: ALECSANDRI, T. 602 / Pl: ~iți, ~e / E: făcălui] (Reg) 1 (D. unele legume fierte, mai ales fasole) Amestecat prin frecare și zdrobire Si: bătut2 (1). 2 (Fig; d. oameni) Zdrobit (de oboseală).

făcăluit1 sn [At: DEX / Pl: (rar) ~uri / E: făcălui] (Reg) Făcăluire.

FĂCĂLUIT, -Ă, făcăluiți, -te, adj. (Regional, despre unele legume fierte, mai ales despre fasole) Zdrobit, frecat, făcut pireu. V. sleit. Fasole făcăluită. ◊ Fig. Mi-o zdrobit calu toate oasele-n mine... știi? parcă-s făcăluită. ALECSANDRI, T. 602.

FĂCĂLUI, făcăluiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A amesteca frecând și zdrobind (cu o lingură de lemn) unele legume fierte, îndeosebi fasolea (pentru a le face piure). – Cf. făcăleț.

FĂCĂLUI, făcăluiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A amesteca frecând și zdrobind (cu o lingură de lemn) unele legume fierte, îndeosebi fasolea (pentru a le face piure). – Cf. făcăleț.

făcălui vt [At: DRĂGHICI, ap. TDRG / Pzi: ~esc / E: nct] (Reg) A amesteca frecând și zdrobind (cu o lingură de lemn) unele legume fierte, mai ales fasolea (pentru a le face piure).

❍FĂCĂLI (-ălesc) vb. tr. 1 🍽 = FĂCĂLUI 1 2 Băn. 🐑 A scoate cu polonicul găurit urda din zăr.

FĂCĂLUI (-luesc) vb. tr. 1 🍽 A mesteca unele legume fierte (fasole, mazăre, cartofi, etc.), sdrobindu-le cu lingura de lemn sau cu făcălețul: după ce-l spoise pe obraz cu un pumn de mazăre făcăluită I. -GH. 2 Fig. familiar A sdrobi, a speti, a deșela: mi-o sdrobit calul toate oasele’n mine ... parcă-s făcăluită ALECS. [comp. făcăleț].

FĂCĂLUI, făcăluiesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A amesteca, frecînd și zdrobind (cu o lingură de lemn) unele legume fierte, îndeosebi fasolea, pentru a le face pireu.

A FĂCĂLUI ~esc tranz. 1) (legume) A zdrobi și a amesteca (cu făcălețul), prefăcând într-o pastă omogenă. 2) fig. pop. A bate foarte tare; a zdrobi în bătăi; a stropși; a stâlci; a tăbăci; a snopi; a toropi. /cf. făcăleț

A SE FĂCĂLUI mă ~iesc intranz. A face (concomitent) schimb de bătăi (cu cineva). /cf. făcăleț

făcăluì v. 1. a mesteca cu făcălețul; 2. a bate fasolea; 3. fam. a bate: mi-a sdrobit oasele..., parcă’s făcăluită AL.

făcăluĭésc și (Munt. vest) fîcîĭ, a -í v. tr. (ung. fa-kalán, lingură de lemn, din care s’a făcut făcălan, făcălăŭ, care aŭ dispărut după ce s’a format verbu. V. făcăŭ). Bat (amestec) cu făcălețu. Fasole, mazăre făcăluită, mazăre bătută (prefăcută’n pastă).

Ortografice DOOM

făcăluit (reg.) s. n.

făcăluit (reg.) s. n.

făcăluit s. n.

făcălui (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. făcăluiesc, 3 sg. făcăluiește, imperf. 1 făcăluiam; conj. prez. 1 sg. să făcăluiesc, 3 să făcăluiască

făcălui (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. făcăluiesc, imperf. 3 sg. făcăluia; conj. prez. 3 să făcăluiască

făcălui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. făcăluiesc, imperf. 3 sg. făcăluia; conj. prez. 3 sg. și pl. făcăluiască

făcălui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. făcăluiesc, conj. făcăluiască)

Sinonime

FĂCĂLUIT adj. bătut, frecat, sleit, (reg.) râșnit, zolit. (Fasole ~.)

FĂCĂLUIT adj. bătut, frecat, sleit, (reg.) rîșnit, zolit. (Fasole ~.)

FĂCĂLUI vb. a bate, a freca, a slei. (A ~ fasolea.)

FĂCĂLUI vb. a bate, a freca, a slei. (A ~ fasolea.)

Intrare: făcăluit (adj.)
făcăluit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • făcăluit
  • făcăluitul
  • făcăluitu‑
  • făcăluită
  • făcăluita
plural
  • făcăluiți
  • făcăluiții
  • făcăluite
  • făcăluitele
genitiv-dativ singular
  • făcăluit
  • făcăluitului
  • făcăluite
  • făcăluitei
plural
  • făcăluiți
  • făcăluiților
  • făcăluite
  • făcăluitelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: făcăluit (s.n.)
făcăluit2 (s.n.) substantiv neutru (numai) singular
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • făcăluit
  • făcăluitul
  • făcăluitu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • făcăluit
  • făcăluitului
plural — —
vocativ singular —
plural —
Intrare: făcălui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • făcălui
  • făcăluire
  • făcăluit
  • făcăluitu‑
  • făcăluind
  • făcăluindu‑
 singular plural
  • făcăluiește
  • făcăluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • făcăluiesc
 (să)
  • făcăluiesc
  • făcăluiam
  • făcăluii
  • făcăluisem
a II-a (tu)
  • făcăluiești
 (să)
  • făcăluiești
  • făcăluiai
  • făcăluiși
  • făcăluiseși
a III-a (el, ea)
  • făcăluiește
 (să)
  • făcăluiască
  • făcăluia
  • făcălui
  • făcăluise
plural I (noi)
  • făcăluim
 (să)
  • făcăluim
  • făcăluiam
  • făcăluirăm
  • făcăluiserăm
  • făcăluisem
a II-a (voi)
  • făcăluiți
 (să)
  • făcăluiți
  • făcăluiați
  • făcăluirăți
  • făcăluiserăți
  • făcăluiseți
a III-a (ei, ele)
  • făcăluiesc
 (să)
  • făcăluiască
  • făcăluiau
  • făcăluiră
  • făcăluiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

făcăluit, făcăluităadjectiv

etimologie:
  • vezi făcălui DEX '98 DEX '09

făcăluitsubstantiv neutru

  • 1. regional Faptul de a făcălui. DEX '09
etimologie:
  • vezi făcălui DEX '98 DEX '09

făcălui, făcăluiescverb

  • 1. regional A amesteca frecând și zdrobind (cu o lingură de lemn) unele legume fierte, îndeosebi fasolea (pentru a le face piure). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: amesteca bate freca slei
etimologie:
  • cf. făcăleț DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.