2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FĂCĂLUÍRE, făcăluiri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a făcălui și rezultatul ei. – V. făcălui.

FĂCĂLUÍRE, făcăluiri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a făcălui și rezultatul ei. – V. făcălui.

făcăluire sf [At: DEX / Pl: ~ri / E: făcălui] (Reg) Amestecare prin frecare și zdrobire a unor legume fierte, mai ales a fasolei Si: făcălire (1), făcălit1 (1), făcăluit1.

FĂCĂLUÍ, făcăluiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A amesteca frecând și zdrobind (cu o lingură de lemn) unele legume fierte, îndeosebi fasolea (pentru a le face piure). – Cf. făcăleț.

FĂCĂLUÍ, făcăluiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A amesteca frecând și zdrobind (cu o lingură de lemn) unele legume fierte, îndeosebi fasolea (pentru a le face piure). – Cf. făcăleț.

făcălui vt [At: DRĂGHICI, ap. TDRG / Pzi: ~esc / E: nct] (Reg) A amesteca frecând și zdrobind (cu o lingură de lemn) unele legume fierte, mai ales fasolea (pentru a le face piure).

FĂCĂLUÍ, făcăluiesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A amesteca, frecînd și zdrobind (cu o lingură de lemn) unele legume fierte, îndeosebi fasolea, pentru a le face pireu.

A SE FĂCĂLUÍ mă ~iésc intranz. A face (concomitent) schimb de bătăi (cu cineva). /cf. făcăleț

A FĂCĂLUÍ ~ésc tranz. 1) (legume) A zdrobi și a amesteca (cu făcălețul), prefăcând într-o pastă omogenă. 2) fig. pop. A bate foarte tare; a zdrobi în bătăi; a stropși; a stâlci; a tăbăci; a snopi; a toropi. /cf. făcăleț

făcăluì v. 1. a mesteca cu făcălețul; 2. a bate fasolea; 3. fam. a bate: mi-a sdrobit oasele..., parcă’s făcăluită AL.

făcăluĭésc și (Munt. vest) fî́cîĭ, a v. tr. (ung. fa-kalán, lingură de lemn, din care s’a făcut făcălan, făcălăŭ, care aŭ dispărut după ce s’a format verbu. V. făcăŭ). Bat (amestec) cu făcălețu. Fasole, mazăre făcăluită, mazăre bătută (prefăcută’n pastă).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

făcăluíre (reg.) s. f., g.-d. art. făcăluírii; pl. făcăluíri

făcăluíre s. f., g.-d. art. făcăluírii; pl. făcăluíri

făcăluí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. făcăluiésc, imperf. 3 sg. făcăluiá; conj. prez. 3 să făcăluiáscă

făcăluí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. făcăluiésc, imperf. 3 sg. făcăluiá; conj. prez. 3 sg. și pl. făcăluiáscă

făcălui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. făcăluiesc, conj. făcăluiască)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FĂCĂLUÍ vb. a bate, a freca, a slei. (A ~ fasolea.)

FĂCĂLUI vb. a bate, a freca, a slei. (A ~ fasolea.)

Intrare: făcăluire
făcăluire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • făcăluire
  • făcăluirea
plural
  • făcăluiri
  • făcăluirile
genitiv-dativ singular
  • făcăluiri
  • făcăluirii
plural
  • făcăluiri
  • făcăluirilor
vocativ singular
plural
Intrare: făcălui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • făcălui
  • făcăluire
  • făcăluit
  • făcăluitu‑
  • făcăluind
  • făcăluindu‑
singular plural
  • făcăluiește
  • făcăluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • făcăluiesc
(să)
  • făcăluiesc
  • făcăluiam
  • făcăluii
  • făcăluisem
a II-a (tu)
  • făcăluiești
(să)
  • făcăluiești
  • făcăluiai
  • făcăluiși
  • făcăluiseși
a III-a (el, ea)
  • făcăluiește
(să)
  • făcăluiască
  • făcăluia
  • făcălui
  • făcăluise
plural I (noi)
  • făcăluim
(să)
  • făcăluim
  • făcăluiam
  • făcăluirăm
  • făcăluiserăm
  • făcăluisem
a II-a (voi)
  • făcăluiți
(să)
  • făcăluiți
  • făcăluiați
  • făcăluirăți
  • făcăluiserăți
  • făcăluiseți
a III-a (ei, ele)
  • făcăluiesc
(să)
  • făcăluiască
  • făcăluiau
  • făcălui
  • făcăluiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

făcăluire

  • 1. regional Acțiunea de a făcălui și rezultatul ei.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

  • vezi făcălui
    surse: DEX '98 DEX '09

făcălui

  • 1. regional A amesteca frecând și zdrobind (cu o lingură de lemn) unele legume fierte, îndeosebi fasolea (pentru a le face piure).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: amesteca bate freca slei

etimologie:

  • cf. făcăleț
    surse: DEX '98 DEX '09