5 definiții pentru făcăluire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FĂCĂLUIRE, făcăluiri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a făcălui și rezultatul ei. – V. făcălui.

FĂCĂLUIRE, făcăluiri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a făcălui și rezultatul ei. – V. făcălui.

făcăluire sf [At: DEX / Pl: ~ri / E: făcălui] (Reg) Amestecare prin frecare și zdrobire a unor legume fierte, mai ales a fasolei Si: făcălire (1), făcălit1 (1), făcăluit1.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

făcăluire (reg.) s. f., g.-d. art. făcăluirii; pl. făcăluiri

făcăluire (reg.) s. f., g.-d. art. făcăluirii; pl. făcăluiri

făcăluire s. f., g.-d. art. făcăluirii; pl. făcăluiri

Intrare: făcăluire
făcăluire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • făcăluire
  • făcăluirea
plural
  • făcăluiri
  • făcăluirile
genitiv-dativ singular
  • făcăluiri
  • făcăluirii
plural
  • făcăluiri
  • făcăluirilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

făcăluire, făcăluirisubstantiv feminin

  • 1. regional Acțiunea de a făcălui și rezultatul ei. DEX '98 DEX '09
etimologie:
  • vezi făcălui DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.