12 definiții pentru fățarnic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FĂȚÁRNIC, -Ă, fățarnici, -ce, adj. (Despre oameni și manifestările lor; adesea substantivat) Lipsit de sinceritate; prefăcut, ipocrit, fals. – Fățare (înv. „fățărnicie” < față) + suf. -nic.

FĂȚÁRNIC, -Ă, fățarnici, -ce, adj. (Despre oameni și manifestările lor; adesea substantivat) Lipsit de sinceritate; prefăcut, ipocrit, fals. – Fățare (înv. „fățărnicie” < față) + suf. -nic.

fățarnic, ~ă smf, a [At: COD. VOR. 126/12 / Pl: ~ici, ~ice / E: fățare + -nic] 1-2 (Înv) (Om) părtinitor. 3-4 (Om) ipocrit.

FĂȚÁRNIC, -Ă, fățarnici, -e, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Lipsit de sinceritate, cu două fețe; prefăcut, ipocrit. V. fals, viclean. Imanul de la geamia noastră este un bătrîn înalt și uscățiv, posomorît și tare fățarnic. CARAGIALE, P. 128. El veni, copilul mîndru... Avînd zîmbetul fățarnic Pe-a lui buze de coral. EMINESCU, O.I 236. ◊ (Substantivat) Fățarnicul e un lup îmbrăcat în piele de oaie. PĂSCULESCU, L. P. 108.

FĂȚÁRNIC2 ~că (~ci, ~ce) și substantival Care denotă lipsă de sinceritate; care vădește duplicitate; ipocrit; duplicitar. /fățare + suf. ~nic

FĂȚÁRNIC1 adv. Cu fățărnicie. /fățare + suf. ~nic

fățarnic a. cu două fețe, ipocrit.

fățárnic, -ă adj. (d. față și suf. ar-nic). Ipocrit, prefăcut.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fățárnic adj. m., s. m., pl. fățárnici; adj. f., s. f. fățárnică, pl. fățárnice

fățárnic adj. m., s. m., pl. fățárnici; f. sg. fățárnică, g.-d. art. fățárnicei, pl. fățárnice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FĂȚÁRNIC s., adj. 1. s. v. ipocrit. 2. adj. v. ipocrit.

FĂȚARNIC s., adj. 1. s. ipocrit, mincinos, perfid, prefăcut, șiret, viclean, (livr.) fariseu, (reg.) proclet, (înv.) telpiz, (fig.) iezuit, tartuf, trombonist. (Mare ~ mai e!) 2. adj. duplicitar, fals, fariseic, ipocrit, mincinos, perfid, prefăcut, șiret, viclean, (livr.) machiavelic, (rar) machiavelistic, (reg.) proclet, (înv.) fățărit, telpiz, (fig.) iezuit, iezuitic, (pop. fig.) pestriț, (înv. fig.) calp, zugrăvit. (Atitudine ~.)

Fățarnic ≠ sincer, franc, ingenuu, neprefăcut

Intrare: fățarnic
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fățarnic
  • fățarnicul
  • fățarnicu‑
  • fățarnică
  • fățarnica
plural
  • fățarnici
  • fățarnicii
  • fățarnice
  • fățarnicele
genitiv-dativ singular
  • fățarnic
  • fățarnicului
  • fățarnice
  • fățarnicei
plural
  • fățarnici
  • fățarnicilor
  • fățarnice
  • fățarnicelor
vocativ singular
  • fățarnicule
  • fățarnice
  • fățarnică
  • fățarnico
plural
  • fățarnicilor
  • fățarnicelor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

fățarnic

etimologie:

  • Fățare (învechit „fățărnicie” din față) + sufix -nic.
    surse: DEX '09 DEX '98