2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FÂSTÂCÍT, -Ă, fâstâciți, -te, adj. Tulburat, zăpăcit; intimidat. – V. fâstâci.

FÂSTÂCÍT, -Ă, fâstâciți, -te, adj. Tulburat, zăpăcit; intimidat. – V. fâstâci.

fâstâcit2, ~ă [At: DEX2 / Pl: ~iți, ~e / E: fâstâci] (Fam) 1 Zăpăcit2. 2 Intimidat2.

fâstâcit1 sns [At: MDA ms / E: fâstâci] (Fam) 1 Zăpăcire. 2 Intimidare.

FÂSTÂCÍ, fâstâcesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Fam.) A-și pierde sau a face să-și piardă cumpătul în fața unei situații neașteptate; a (se) intimida, a (se) zăpăci. – Probabil din fâstâc.

FÂSTÂCÍ, fâstâcesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Fam.) A-și pierde sau a face să-și piardă cumpătul în fața unei situații neașteptate; a (se) intimida, a (se) zăpăci. – Probabil din fâstâc.

fâstâci [At: JIPESCU, O. 41 / V: ~tici / Pzi: ~esc / E: fâstâc] 1 vtr (Fam) A-și pierde sau a face să-și piardă cumpătul (în fața unei situații neașteptate) Si: a (se) zăpăci. 2 vtr (Fam) A (se) intimida. 3 vr (Rar) A face pe mironosița.

FÎSTÎCÍ, fîstîcesc, vb. IV. Refl. (Familiar) A-și pierde cumpătul în fața unei întîmplări neașteptate; a se intimida, a se zăpăci. Se ameți și se fîstîci, cînd se văzu înconjurat de o mulțime de lume, și-l asurzise zgomotul ce se făcea în acel oraș. ISPIRESCU, L. 136. Găinăreasa... își aruncă ochii asupră-i cu o căutătură așa de mîngîioasă și așa de plină de dragoste... încît feciorul de împărat se fîstîci oarecum, dară își ținu firea. id. ib. 185.

A FÂSTÂCÍ ~ésc tranz. A face să se fâstâcească. /Din fâstâc

A SE FÂSTÂCÍ mă ~ésc intranz. A fi cuprins de un sentiment de stinghereală (neștiind cum să procedeze în situația creată); a se încurca; a se zăpăci. /Din fâstâc

făstăci (refl.) v. a-și pierde cumpătul, a se turbura: se făstăci și se ameți când se văzu înconjurat de o mulțime de lume ISP. [Lit. a se face verde-galben ca fisticul (Mold. făstâc), precum sinonimul său sfecli însemnează lit. a se face roșu ca sfecla].

fîstîcésc (mă) v. refl. (d. fîstîc). Fam. Mă emoționez, mă turbur: nu te uî́ta la el, că se fîstîcește.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fâstâcí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 sg. fâstâcéște, imperf. 3 sg. fâstâceá; conj. prez. 3 să fâstâceáscă

fâstâcí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fâstâcésc, imperf. 3 sg. fâstâceá; conj. prez. 3 sg. și pl. fâstâceáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FÂSTÂCÍT adj. intimidat, încurcat, zăpăcit, (reg.) teșmenit, (Olt. și Munt.) rătutit.

FÂSTÂCÍ vb. a se intimida, a se încurca, a se zăpăci, (reg.) a se teșmeni, a se ului, (Transilv.) a se îngăimăci, (Olt., Munt. și Transilv.) a se rătuti, (fig.) a se pierde. (Ce te-ai ~ așa?)

FÎSTÎCI vb. a se intimida, a se încurca, a se zăpăci, (reg.) a se teșmeni, a se ului, (Transilv.) a se îngăimăci, (Olt., Munt. și Transilv.) a se rătuti, (fig.) a se pierde. (Ce te-ai ~ așa?)

FÎSTÎCIT adj. intimidat, încurcat, zăpăcit, (reg.) teșmenit, (Olt. și Munt.) rătutit.

Intrare: fâstâcit
fâstâcit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fâstâcit
  • fâstâcitul
  • fâstâcitu‑
  • fâstâci
  • fâstâcita
plural
  • fâstâciți
  • fâstâciții
  • fâstâcite
  • fâstâcitele
genitiv-dativ singular
  • fâstâcit
  • fâstâcitului
  • fâstâcite
  • fâstâcitei
plural
  • fâstâciți
  • fâstâciților
  • fâstâcite
  • fâstâcitelor
vocativ singular
plural
Intrare: fâstâci
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • fâstâci
  • fâstâcire
  • fâstâcit
  • fâstâcitu‑
  • fâstâcind
  • fâstâcindu‑
singular plural
  • fâstâcește
  • fâstâciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • fâstâcesc
(să)
  • fâstâcesc
  • fâstâceam
  • fâstâcii
  • fâstâcisem
a II-a (tu)
  • fâstâcești
(să)
  • fâstâcești
  • fâstâceai
  • fâstâciși
  • fâstâciseși
a III-a (el, ea)
  • fâstâcește
(să)
  • fâstâcească
  • fâstâcea
  • fâstâci
  • fâstâcise
plural I (noi)
  • fâstâcim
(să)
  • fâstâcim
  • fâstâceam
  • fâstâcirăm
  • fâstâciserăm
  • fâstâcisem
a II-a (voi)
  • fâstâciți
(să)
  • fâstâciți
  • fâstâceați
  • fâstâcirăți
  • fâstâciserăți
  • fâstâciseți
a III-a (ei, ele)
  • fâstâcesc
(să)
  • fâstâcească
  • fâstâceau
  • fâstâci
  • fâstâciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

fâstâcit

etimologie:

  • vezi fâstâci
    surse: DEX '98 DEX '09

fâstâci

  • 1. familiar A-și pierde sau a face să-și piardă cumpătul în fața unei situații neașteptate; a (se) intimida, a (se) zăpăci.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: intimida zăpăci attach_file 2 exemple
    exemple
    • Se ameți și se fîstîci, cînd se văzu înconjurat de o mulțime de lume, și-l asurzise zgomotul ce se făcea în acel oraș. ISPIRESCU, L. 136.
      surse: DLRLC
    • Găinăreasa... își aruncă ochii asupră-i cu o căutătură așa de mîngîioasă și așa de plină de dragoste... încît feciorul de împărat se fîstîci oarecum, dară își ținu firea. ISPIRESCU, L. 185.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • probabil fâstâc
    surse: DEX '09 DEX '98