8 definiții pentru fântânea


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FÂNTÂNEÁ, fântânele, s. f. (Rar) Fântâniță. – Fântână + suf. -ea.

FÂNTÂNEÁ, fântânele, s. f. (Rar) Fântâniță. – Fântână + suf. -ea.

fântânea sf [At: GORJAN, H. I, 66 / Pl: ~ele / E: fântână + -ea] 1-4 (Șhp) Fântâniță (1-4). 5 (Mpp) Ulcer artificial, derivativ, prin care se întreține o supurație locală. 6 (Atm; pop) Fontanelă.

FÎNTÎNEÁ, fîntînele, s. f. (Rar) Fîntînioară. Maică, din gurița mea S-ar fi făcut fîntînea, Din sprincene izvoarele, Din ochi două păhărele, Să bea voinicii din ele. HODOȘ, P. P. 158.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fântâneá (rar) s. f., art. fântâneáua, g.-d. art. fântânélei; pl. fântânéle, art. fântânélele

fântâneá s. f., art. fântâneáua, g.-d. art. fântânélei; pl. fântânéle


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FÂNTÂNEÁ s. v. fântâniță.

FÎNTÎNEA s. fîntînioară, fîntîniță.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

fântâneá s.f. (reg.) 1. ulcer artificial. 2. moalele capului (la copiii mici).

Intrare: fântânea
fântânea substantiv feminin
substantiv feminin (F151)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fântânea
  • fântâneaua
plural
  • fântânele
  • fântânelele
genitiv-dativ singular
  • fântânele
  • fântânelei
plural
  • fântânele
  • fântânelelor
vocativ singular
plural

fântânea

etimologie:

  • Fântână + sufix -ea.
    surse: DEX '98 DEX '09