3 intrări

f

  • 1. A opta literă a alfabetului limbii române.
    surse: DEX '09 DEXI DE substantiv masculin invariabil substantiv neutru
    • diferențiere A șaptea literă a alfabetului
      surse: DLRLC
    • comentariu Numerotarea din DLRLC și DLRM este diferită de cea actuală, la vremea respectivă nefiind luate în considerație literele Â, Q, Y (nerepertoriate) și W (menționată dar fără a fi considerată literă „a alfabetului”).
  • 2. Sunet notat cu această literă (consoană fricativă labiodentală surdă).
    surse: DEX '09 DLRLC DEXI DE substantiv masculin invariabil
  • 3. Semn grafic pentru această literă (f, F).
    surse: DEXI substantiv masculin invariabil
  • 4. (Sub forma F) Simbol pentru fluor.
    surse: DEXI DE substantiv masculin invariabil chimie
  • 5. (Sub forma F) Simbol pentru nota fa în notație literală a țărilor germanice și anglosaxone.
    surse: DEXI DE substantiv masculin invariabil muzică
  • 6. (Sub forma F) Prescurtare pentru forte.
    surse: DEXI DE substantiv masculin invariabil muzică
  • 7. (Sub forma F) Simbol pentru farad.
    surse: DEXI DE substantiv masculin invariabil metrologie
  • 8. (Sub forma f) Simbol pentru funcție.
    surse: DEXI DE substantiv masculin invariabil matematică
  • 9. (Sub forma ºF) Simbol pentru grad Fahrenheit.
    surse: DEXI DE substantiv masculin invariabil metrologie
  • 10. (Sub forma F) Simbol al unei vitamine (și F1).
    surse: DEXI substantiv masculin invariabil biochimie
  • 11. Una dintre cele 12 taste funcționale ale tastaturii.
    surse: DEXI substantiv masculin invariabil informatică

etimologie:

farad

  • 1. Unitate de măsură a capacității electrice (în sistemul de unități de măsură metru-kilogram-secundă-amper), egală cu capacitatea unui conductor care acumulează o sarcină de un coulomb sub o tensiune de un volt.
    surse: DEX '09 DLRLC DN
  • comentariu F
    surse: DOOM 2 simbol

etimologie:

  • limba franceză farad
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
    • Cf. M. Farad[ay] – fizician englez
      surse: DN

fluor

  • 1. Element chimic (metaloid), gaz foarte activ, de culoare galbenă-verzuie, cu miros înăbușitor, toxic, care face parte din grupa halogenilor; este întrebuințat, mai ales, la sintetizarea unor compuși și în industria atomică.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN MDN '00 NODEX un exemplu
    exemple
    • Fluorul atacă sticla.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN MDN '00 NODEX
  • comentariu F
    surse: DOOM 2 simbol

etimologie:

  • limba franceză fluor
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

6 definiții

F m. a șasea literă a alfabetului.

f m. A șasea literă a alfabetului. (Reprezentă [!] un sunet slab care, cînd e sonor, se preface în v).

fluor n. corp simplu chimic, izolat în 1866 în stare de gaz ușor colorat.

*fluór n. (lat. fluor, curgere, d. flúere, a curge). Chim. Un gaz incolor monovalent foarte subtil. Nu se găsește liber, ci numaĭ combinat cu calciu (fluorină), cu aluminiu și sodiu (criolină), cu fosfatu de calciŭ (apatită) și cu silicatu de aluminiŭ (topaz), precum și în oase și în smalțu dinților. Moissan l-a izolat la 1887. Pute și distruge toate felurile de vase. Greutatea atomică: 19. Min. Cristal divers colorat care imitează [!] petrele [!] prețioase, numit și spat de fluor.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

f 1. Numele celui de al 6-lea sunet al gamei* în nomenclatura alfabetică provenită de la latini prin intermediul teoreticienilor din evul mediu. În teoriile muzicale anglo-germanice actuale, F este echivalentul lui fa*. Popoarele romanice au înlocuit în solmizație* literele prin silabe (F = fa). 2. Unii teoreticieni germ. de la începutul sec. 19 desemnează prin literele majuscule, respectiv minuscule, acordurile majore* și minore*, obicei extins apoi și la desemnarea tonalităților (2) (ex.: F = trison major pe fa sau tonalitatea fa major; f = trison minor pe fa sau tonalitatea fa minor). 3. În sistemul modurilor greg., F este finalis* pentru modurile 5 și 6 (lidian și hipolidian). 4. Cheie*: cheia de fa pe linia a 4-a a portativului* (rar pe linia a 3-a) este folosită încă din sec. 10. Forma actuală provine din deformarea literei F (sau f). F. Figurile tăiate în cutia de rezonanță* a viorii* și a altor instr. cu coarde sunt numite efuri din cauza asemănării cu litera f. 6. Abrevieri: forte* (f), fortissimo* (ff), rar fortississimo (fff). V.: dualism; cifraj.

FLUÓR (‹ fr. {i}; {s} lat. fluor „scurgere”) s. n. Element chimic (F; nr. at. 9, m. at. 19, p. t. -219ºC, p. t. -188,1ºC), primul din grupa halogenilor. Gaz de culoare galbenă-verzuie, deschisă, cu miros înăbușitor, foarte corosiv și toxic (fluoroză). În combinații funcționează monovalent; prezintă reactivitate chimică neobișnuit de mare (este elementul cel mai electronegativ), cu puține excepții (heliu, argon, neon), reacționează cu toate elementele, metale sau nemetale. Se găsește în natură sub formă de fluorină, apatit și criolit. Oligoelement. Se obține prin electroliza fluorurii acide de potasiu. A fost descoperit de H. Moissan, în 1886.

Intrare: f
f
substantiv neutru (N24--)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular f f-ul
plural f-uri f-urile
genitiv-dativ singular f f-ului
plural f-uri f-urilor
vocativ singular
plural
Intrare: farad
farad
substantiv masculin (M5)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular farad faradul
plural farazi farazii
genitiv-dativ singular farad faradului
plural farazi farazilor
vocativ singular
plural
f
substantiv neutru (N24--)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular f f-ul
plural f-uri f-urile
genitiv-dativ singular f f-ului
plural f-uri f-urilor
vocativ singular
plural
Intrare: fluor
f
substantiv neutru (N24--)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular f f-ul
plural f-uri f-urile
genitiv-dativ singular f f-ului
plural f-uri f-urilor
vocativ singular
plural
fluor
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular fluor fluorul
plural
genitiv-dativ singular fluor fluorului
plural
vocativ singular
plural

26 de definiții încorporate

Aceste definiții sunt deja încorporate în filele „rezultate” și „declinări”. Le prezentăm pentru edificare.

F, f, s. m. 1. A opta literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat cu această literă (consoană fricativă labiodentală surdă). [Pr.: ef, fe, fî.Pl. și: (1, n.) f-uri]

F s. m. invar. A opta literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (consoană fricativă labiodentală surdă (2)). [Pr.: fe]

F s. m. invar. A șaptea literă a alfabetului și sunetul pe care-l reprezintă; este o consoană fricativă labiodentală, surdă. – Pronunțat: fe.

f s.m. invar. I 1 A opta literă a alfabetului limbii române. 2 Sunetul corespunzător acestei litere (consoană fricativă labiodentală surdă). 3 Semn grafic pentru această literă (f, F). II 1 (chim.) Simbol pentru fluor. 2 (muz.) Simbol pentru nota fa în notație literală a țărilor germanice și anglosaxone. 3 (muz.) Prescurtare pentru forte. 4 (metrol.) Simbol pentru farad. 5 (mat.) Simbol pentru funcție. 6 (metrol.) Simbol pentru grad Fahrenheit. 7 (biochim.) Simbol al unei vitamine (și F1). 8 (inform.) Una dintre cele 12 taste funcționale ale tastaturii. • pronunț. și ef.

f2 (sunet) [cit. ] s. m., pl. f

f1 (literă) [cit. ef / fe / fî] s. m. / s. n., pl. f / f-uri

F, f s. m. invar. [cit. fe, în simb. și ef]

FARÁD, farazi, s. m. Unitate de măsură a capacității electrice (în sistemul de unități de măsură metru-kilogram-secundă-amper), egală cu capacitatea unui conductor care acumulează o sarcină de un coulomb sub o tensiune de un volt. – Din fr. farad.

FLUÓR s. n. Element chimic, gaz foarte activ, de culoare galbenă-verzuie, cu miros înăbușitor, care face parte din grupa halogenilor. [Pr.: flu-or] – Din fr. fluor.

FARÁD, farazi, s. m. Unitate de măsură a capacității electrice (în sistemul de unități de măsură metru-kilogram-secundă-amper), egală cu capacitatea unui condensator electric care acumulează o sarcină de un coulomb la tensiunea de un volt. – Din fr. farad.

FLUÓR s. n. Element chimic, gaz foarte activ, de culoare galbenă-verzuie, cu miros înăbușitor, care face parte din grupa halogenilor. [Pr.: flu-or] – Din fr. fluor.

FARÁD, farazi, s. m. (Fiz.) Unitate de măsură a capacității electrice în sistemul de unități de măsură metru, kilogram, secundă, amper.

FLUÓR s. n. Metaloid gazos, de culoare galbenă-verzuie, foarte activ, care face parte din grupa halogenilor. Fluorul atacă sticla.

farád s. m., pl. farázi; simb. F

farád s. m., pl. farázi; simb. F

FARÁD s.m. Unitate de măsură pentru capacitatea electrică, egală cu capacitatea unui condensator care, încărcat cu o sarcină de un coulomb, dă o diferență de potențial de un volt. [< fr., it. farad, cf. M. Faraday – fizician englez].

FLUÓR s.n. Metaloid gazos, galben-verzui, foarte activ, care face parte din grupa halogenilor. [Pron. flu-or. / < fr. fluor].

FARÁD s. m. unitate de măsură pentru capacitatea electrică, capacitatea unui conductor al cărui potențial este de un volt, cu o sarcină de un coulomb. (< fr. farad)

FLUÓR s. n. metaloid gazos din grupa halogenilor, galben-verzui, cu miros înăbușitor, toxic, foarte activ. (< fr. fluor)

FARÁD ~zi m. fiz. Unitate de măsură a capacității electrice. /<fr. farad

FLUÓR n. Gaz galben-deschis, cu miros înțepător, foarte activ din punct de vedere chimic, toxic, întrebuințat, mai ales, la sintetizarea unor compuși și în industria atomică. [Sil. flu-or] /<fr. fluor


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

F s. m. invar. 1. A opta literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (consoană fricativă labiodentală surdă). 2. (MUZ.) Notație literală pentru sunetul fa. 3. (MUZ.) prescurtare pentru cuvântul forte. 4. (METR.) Simbol pentru farad. 5. Simbol chimic pentru fluor.

ºF (METR.), simbol pentru grad Fahrenheit.

f (MAT.), simbol pentru funcție.