2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

exultare sf [At: LM / Pl: ~tări / E: exulta] Manifestare a unei mari bucurii Si: exultație (1).

EXULTÁRE, exultări, s. f. Acțiunea de a exulta și rezultatul ei; exultație. [Pr.: eg-zul-] – V. exulta.

EXULTÁRE, exultări, s. f. Acțiunea de a exulta și rezultatul ei; exultație. [Pr.: eg-zul-] – V. exulta.

EXULTÁRE s.f. Acțiunea de a exulta și rezultatul ei; exultație. [< exulta].

exulta vi [At: ALEXI, W. / Pzi: exult / E: fr exulter, cf lat exultare] A manifesta o mare bucurie.

EXULTÁ, exúlt, vb. I. Intranz. A simți o mare bucurie, a fi foarte fericit. [Pr.: eg-zul-] – Din fr. exulter, lat. exsultare.

EXULTÁ, exúlt, vb. I. Intranz. A simți o mare bucurie, a fi foarte fericit. [Pr.: eg-zul-] – Din fr. exulter, lat. exsultare.

EXULTÁ, exúlt, vb. I. Intranz. A simți o mare bucurie, a fi foarte bucuros.

EXULTÁ vb. I. intr. A simți, a manifesta o mare bucurie, a fi extrem de bucuros. [P.i. exúlt. / < fr. exulter, cf. lat. exsultare].

EXULTÁ vb. intr. a manifesta o mare bucurie, a fi extrem de fericit. (< fr. exulter, lat. exultare)

*exúlt, a v. intr. (lat. ex-sulto, -áre, d. saltare, a salta. V. in-sult, re-zult). Sar de bucurie. Mă bucur foarte mult. V. zburd.

*exultațiúne f. (lat. exultátio). Acțiunea de a exulta. – Și -áție și -áre.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

exultáre [x pron. gz] s. f., g.-d. art. exultắrii; pl. exultắri

exultáre s. f. [x pron. gz], g.-d. art. exultării; pl. exultări

exultá (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exúltă

exultá vb. [x pron. gz], ind. prez. 1 sg. exúlt, 3 sg. și pl. exúltă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: exultare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • exultare
  • exultarea
plural
  • exultări
  • exultările
genitiv-dativ singular
  • exultări
  • exultării
plural
  • exultări
  • exultărilor
vocativ singular
plural
Intrare: exulta
verb (V3)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • exulta
  • exultare
  • exultat
  • exultatu‑
  • exultând
  • exultându‑
singular plural
  • exultă
  • exultați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • exult
(să)
  • exult
  • exultam
  • exultai
  • exultasem
a II-a (tu)
  • exulți
(să)
  • exulți
  • exultai
  • exultași
  • exultaseși
a III-a (el, ea)
  • exultă
(să)
  • exulte
  • exulta
  • exultă
  • exultase
plural I (noi)
  • exultăm
(să)
  • exultăm
  • exultam
  • exultarăm
  • exultaserăm
  • exultasem
a II-a (voi)
  • exultați
(să)
  • exultați
  • exultați
  • exultarăți
  • exultaserăți
  • exultaseți
a III-a (ei, ele)
  • exultă
(să)
  • exulte
  • exultau
  • exulta
  • exultaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)