2 intrări

19 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EXULTARE, exultări, s. f. Acțiunea de a exulta și rezultatul ei; exultație. [Pr.: eg-zul-] – V. exulta.

EXULTARE, exultări, s. f. Acțiunea de a exulta și rezultatul ei; exultație. [Pr.: eg-zul-] – V. exulta.

exultare sf [At: LM / Pl: ~tări / E: exulta] Manifestare a unei mari bucurii Si: exultație (1).

EXULTARE s.f. Acțiunea de a exulta și rezultatul ei; exultație. [< exulta].

EXULTA, exult, vb. I. Intranz. A simți o mare bucurie, a fi foarte fericit. [Pr.: eg-zul-] – Din fr. exulter, lat. exsultare.

EXULTA, exult, vb. I. Intranz. A simți o mare bucurie, a fi foarte fericit. [Pr.: eg-zul-] – Din fr. exulter, lat. exsultare.

exulta vi [At: ALEXI, W. / Pzi: exult / E: fr exulter, cf lat exultare] A manifesta o mare bucurie.

EXULTA, exult, vb. I. Intranz. A simți o mare bucurie, a fi foarte bucuros.

EXULTA vb. I. intr. A simți, a manifesta o mare bucurie, a fi extrem de bucuros. [P.i. exult. / < fr. exulter, cf. lat. exsultare].

EXULTA vb. intr. a manifesta o mare bucurie, a fi extrem de fericit. (< fr. exulter, lat. exultare)

*exúlt, a v. intr. (lat. ex-sulto, -áre, d. saltare, a salta. V. in-sult, re-zult). Sar de bucurie. Mă bucur foarte mult. V. zburd.

*exultațiúne f. (lat. exultátio). Acțiunea de a exulta. – Și -áție și -áre.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

exultare [x pron. gz] s. f., g.-d. art. exultării; pl. exultări

exultare [x pron. gz] s. f., g.-d. art. exultării; pl. exultări

exultare s. f. [x pron. gz], g.-d. art. exultării; pl. exultări

exulta (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 1 sg. exult, 2 sg. exulți, 3 exultă; conj. prez. 1 sg. să exult, 3 să exulte

exulta (a ~) [x pron. gz] vb., ind. prez. 3 exultă

exulta vb. [x pron. gz], ind. prez. 1 sg. exult, 3 sg. și pl. exultă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Intrare: exultare
  • pronunție: egzultare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • exultare
  • exultarea
plural
  • exultări
  • exultările
genitiv-dativ singular
  • exultări
  • exultării
plural
  • exultări
  • exultărilor
vocativ singular
plural
Intrare: exulta
  • pronunție: egzulta
verb (V3)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • exulta
  • exultare
  • exultat
  • exultatu‑
  • exultând
  • exultându‑
singular plural
  • exultă
  • exultați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • exult
(să)
  • exult
  • exultam
  • exultai
  • exultasem
a II-a (tu)
  • exulți
(să)
  • exulți
  • exultai
  • exultași
  • exultaseși
a III-a (el, ea)
  • exultă
(să)
  • exulte
  • exulta
  • exultă
  • exultase
plural I (noi)
  • exultăm
(să)
  • exultăm
  • exultam
  • exultarăm
  • exultaserăm
  • exultasem
a II-a (voi)
  • exultați
(să)
  • exultați
  • exultați
  • exultarăți
  • exultaserăți
  • exultaseți
a III-a (ei, ele)
  • exultă
(să)
  • exulte
  • exultau
  • exulta
  • exultaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

exultare, exultărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a exulta și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DN
    sinonime: exultație
etimologie:
  • vezi exulta DEX '09 DEX '98 DN

exulta, exultverb

  • 1. A simți o mare bucurie, a fi foarte fericit. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: radia
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.