2 intrări

12 definiții

EXTRAVERTÍT, -Ă, extravertiți, -te, adj. (În sintagma) Tip extravertit = tip psihologic caracterizat prin proiectarea tendințelor psihice interioare asupra lumii înconjurătoare, prin exteriorizarea sentimentelor; sociabilitate. ♦ (Despre oameni) Care este de tip extravertit. [Var.: extrovertít, -ă adj.] – Din fr. extraverti.

EXTRAVERTÍT, -Ă, extravertiți, -te, adj. (În sintagma) Tip extravertit = tip psihologic caracterizat prin proiectarea tendințelor psihice interioare asupra lumii înconjurătoare, prin exteriorizarea sentimentelor; sociabilitate. ♦ (Despre oameni) Care este de tip extravertit. [Var.: extrovertít, -ă adj.] – Din fr. extraverti.

extravertít/extrovertít adj. m., pl. extravertíți/extrovertíți; f. extravertítă/extrovertítă, pl. extravertíte/extrovertíte

extravertít adj. m., pl. extravertíți; f. sg. extravertítă, pl. extravertíte

EXTRAVERTÍT adj. v. sociabil.

EXTRAVERTÍT, -Ă adj. (Despre oameni) Caracterizat prin proiectarea tendințelor psihice interioare asupra lumii din afară; deschis. [Var. extrovertit, -ă adj. / cf. fr. extraverti].

EXTRAVERTÍT, -Ă adj., s. m. f. (cel) care își îndreaptă atenția spre lumea din afară; sociabil, deschis; extrovert. (< fr. extraverti)

EXTROVERTÍT, -Ă adj. v. extravertit.

EXTROVERTÍT, -Ă adj. v. extravertit.

extrovertít v. extravertít

EXTROVERTÍT, -Ă adj. v. extravertit.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

a se extravertí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. extravertésc

Intrare: extravertit
extravertit adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular extravertit extravertitul extraverti extravertita
plural extravertiți extravertiții extravertite extravertitele
genitiv-dativ singular extravertit extravertitului extravertite extravertitei
plural extravertiți extravertiților extravertite extravertitelor
vocativ singular
plural
extrovertit
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular extrovertit extrovertitul extroverti extrovertita
plural extrovertiți extrovertiții extrovertite extrovertitele
genitiv-dativ singular extrovertit extrovertitului extrovertite extrovertitei
plural extrovertiți extrovertiților extrovertite extrovertitelor
vocativ singular
plural
Intrare: extraverti
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) extraverti extravertire extravertit extravertind singular plural
extravertește extravertiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) extravertesc (să) extravertesc extraverteam extravertii extravertisem
a II-a (tu) extravertești (să) extravertești extraverteai extravertiși extravertiseși
a III-a (el, ea) extravertește (să) extravertească extravertea extraverti extravertise
plural I (noi) extravertim (să) extravertim extraverteam extravertirăm extravertiserăm, extravertisem*
a II-a (voi) extravertiți (să) extravertiți extraverteați extravertirăți extravertiserăți, extravertiseți*
a III-a (ei, ele) extravertesc (să) extravertească extraverteau extraverti extravertiseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)