15 definiții pentru sociabilitate


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SOCIABILITÁTE s. f. Însușirea de a fi sociabil; comunicativitate. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. sociabilité.

sociabilitate sfs [At: I. GOLESCU, C. / P: ~ci-a~ / V: (înv) soți~ / E: fr sociabilité] 1 Capacitate a ființelor de a trăi în societate cu semenii. 2 Comunicativitate (1). 3 (Bot) Dispersare a indivizilor care aparțin aceleiași specii, într-o grupare vegetală.

SOCIABILITÁTE s. f. Însușirea de a fi sociabil; comunicativitate. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. sociabilité.

SOCIABILITÁTE s. f. Însușire, capacitate, aptitudine a oamenilor de a trăi în societate. Germenele armoniei este instinctul sociabilității. BOLLIAC, O. 33. ♦ Însușirea, caracterul, calitatea omului sociabil.

SOCIABILITÁTE s.f. Însușire, capacitate a oamenilor de a trăi în societate. ♦ Însușirea, caracterul omului de a fi sociabil. ♦ (Biol.) Dispersarea indivizilor aceleiași specii într-o grupare vegetală. [Pron. -ci-a-. / cf. fr. sociabilité].

SOCIABILITÁTE s. f. 1. însușire, capacitate a oamenilor de a trăi în societate. ◊ comunicativitate. 2. (biol.) mod de grupare a indivizilor unei specii vegetale în cadrul unui habitat. (< fr. sociabilité)

SOCIABILITÁTE f. Caracter sociabil. /<fr. sociabilité

sociabilitate f. 1. aptitudine de a trăi în societate; 2. calitatea persoanei sociabile.

*sociabilitáte f. (d. sociabil; fr. sociabilité). Calitatea de a fi sociabil.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sociabilitáte (-ci-a-) s. f., g.-d. art. sociabilitắții

sociabilitáte s. f. (sil. -ci-a-), g.-d. art. sociabilității


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SOCIABILITÁTE s. comunicativitate, expansivitate, volubilitate. (~ unei persoane.)

SOCIABILITATE s. comunicativitate, expansivitate. (~ unei persoane.)

Sociabilitate ≠ gregaritate


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

SOCIABILITATE. Subst. Sociabilitate, comunicativitate; volubilitate, locvacitate (livr.), limbuție. Spontaneitate, naturalețe, dezinvoltură. Cordialitate, căldură (fig.), amabilitate, afabilitate; simpatie, afecțiune, atașament. Reciprocitate, legătură (fig.), relație, raport, contact; comunicare, comuniune. Unire, unitate, coeziune, solidaritate; devotament, devoțiune (rar), credință, abnegație. Prietenie, prieteșug (pop.), amiciție, tovărășie, frăție, fraternitate, frățietate; camaraderie, colegialitate. Caracter deschis, fire deschisă. Prieten, amic, tovarăș, camarad, coleg. Vorbăreț, guraliv. Adj. Sociabil, comunicativ; volubil, vorbăreț, vorbar (reg.), locvace (livr.), guraliv, gureș, bun de gură, limbut. Spontan, natural, firesc, dezinvolt (livr.). Cordial, cald (fig.), amabil, afabil, afectuos. Unit, solidar; devotat, credincios. Apropiat, intim, familiar. Prietenos, prietenesc, amical, tovărășesc, frățesc, camaraderesc, colegial. Deschis, exuberant, expansiv. Vesel, glumeț, hazliu, spiritual, mucalit, hîtru (reg.), ghiduș (fam.), ghidușar (rar). Vb. A se apropia, a se lega, a se atașa; a se împrieteni, a lega o prietenie, a se întovărăși, a se însoți, a se înfrăți, a fraterniza. A fi împreună, a fi alături, a ține companie, a ține tovărășie, a întovărăși, a însoți; a trăi (a fi) în intimitatea cuiva. Adv. Prietenește, frățește; cu prietenie, cu bunăvoință; amical, amabil. V. coeziune, comportare, glumă, limbuție, prietenie, simpatie, uniune.

Intrare: sociabilitate
sociabilitate substantiv feminin
  • silabație: -ci-a-
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sociabilitate
  • sociabilitatea
plural
genitiv-dativ singular
  • sociabilități
  • sociabilității
plural
vocativ singular
plural