opțiuni
  • info

13 definiții pentru extravertit / extrovertit

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EXTRAVERTIT, -Ă, extravertiți, -te, adj. (În sintagma) Tip extravertit = tip psihologic caracterizat prin proiectarea tendințelor psihice interioare asupra lumii înconjurătoare, prin exteriorizarea sentimentelor; sociabilitate. ♦ (Despre oameni) Care este de tip extravertit. [Var.: extrovertit, -ă adj.] – Din fr. extraverti.

EXTRAVERTIT, -Ă, extravertiți, -te, adj. (În sintagma) Tip extravertit = tip psihologic caracterizat prin proiectarea tendințelor psihice interioare asupra lumii înconjurătoare, prin exteriorizarea sentimentelor; sociabilitate. ♦ (Despre oameni) Care este de tip extravertit. [Var.: extrovertit, -ă adj.] – Din fr. extraverti.

extravertit, ~ă a, smf vz extrovertit2

EXTRAVERTIT, -Ă adj. (Despre oameni) Caracterizat prin proiectarea tendințelor psihice interioare asupra lumii din afară; deschis. [Var. extrovertit, -ă adj. / cf. fr. extraverti].

EXTRAVERTIT, -Ă adj., s. m. f. (cel) care își îndreaptă atenția spre lumea din afară; sociabil, deschis; extrovert. (< fr. extraverti)

EXTROVERTIT, -Ă adj. v. extravertit.

EXTROVERTIT, -Ă adj. v. extravertit.

extrovertit1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: extroverti] 1-2 Extroversiune (1-2).

extrovertit2, ~ă a [At: V. ROM. ianuarie 1957, 136 / V: extrav~ / Pl: ~iți, ~e / E: fr extroverti] 1 a (D. organe cave) Care se revarsă în afară. 2-3 sn, a (Îoc introvertit; șîs tip ~) (Tip psihologic) care este caracterizat prin proiectarea tendințelor psihice interioare asupra lumii înconjurătoare. 4-5 smf, a (Persoană) care aparține tipului extrovertit (2). 6 a Care este receptiv la lumea exterioară.

EXTROVERTIT, -Ă adj. v. extravertit.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

extravertit/extrovertit adj. m., pl. extravertiți/extrovertiți; f. extravertită/extrovertită, pl. extravertite/extrovertite

extravertit adj. m., pl. extravertiți; f. sg. extravertită, pl. extravertite

extrovertit adj. m., pl. extrovertiți; f. extrovertită, pl. extrovertite

extrovertit v. extravertit

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

EXTRAVERTIT adj. v. sociabil.

Intrare: extravertit / extrovertit
extravertit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • extravertit
  • extravertitul
  • extravertitu‑
  • extravertită
  • extravertita
plural
  • extravertiți
  • extravertiții
  • extravertite
  • extravertitele
genitiv-dativ singular
  • extravertit
  • extravertitului
  • extravertite
  • extravertitei
plural
  • extravertiți
  • extravertiților
  • extravertite
  • extravertitelor
vocativ singular — —
plural — —
extrovertit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • extrovertit
  • extrovertitul
  • extrovertitu‑
  • extrovertită
  • extrovertita
plural
  • extrovertiți
  • extrovertiții
  • extrovertite
  • extrovertitele
genitiv-dativ singular
  • extrovertit
  • extrovertitului
  • extrovertite
  • extrovertitei
plural
  • extrovertiți
  • extrovertiților
  • extrovertite
  • extrovertitelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

extravertit, extravertită / extrovertit, extrovertităadjectiv

  • chat_bubble (în) sintagmă Tip extravertit = tip psihologic caracterizat prin proiectarea tendințelor psihice interioare asupra lumii înconjurătoare, prin exteriorizarea sentimentelor. DEX '09 DEX '98
    sinonime: sociabilitate
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.