3 intrări

18 definiții

extradare f. 1. acțiunea de a preda unui guvern străin, care îl reclamă, pe unul din naționalii săi acuzați de o crimă: extradarea refugiaților politici.

*extradáre f. Acțiunea de a extrada [!]. – Și extrădare (după trădez).

EXTRĂDÁ, extrădez, vb. I. Tranz. A preda pe cineva urmărit sau condamnat altui stat, la cerere, în condițiile prevăzute de convențiile internaționale; a săvârși o extrădare. – Din fr. extrader.

EXTRĂDÁRE, extrădări, s. f. Acțiunea de a extrăda și rezultatul ei; predare de către un stat altui stat a unui infractor care se găsește pe teritoriul său, spre a fi judecat sau spre a-și executa pedeapsa. – V. extrăda.

EXTRĂDÁ, extrădez, vb. I. Tranz. A preda pe cineva urmărit sau condamnat altui stat, la cerere, în condițiile prevăzute de convențiile internaționale; a săvârși o extrădare. – Din fr. extrader.

EXTRĂDÁRE, extrădări, s. f. Acțiunea de a extrăda și rezultatul ei; predare de către un stat altui stat a unui infractor care se găsește pe teritoriul său, spre a fi judecat sau spre a-și executa pedeapsa. – V. extrăda.

EXTRĂDÁ, extrădez, vb. I. Tranz. A preda altui stat, la cerere, în condițiile prevăzute de convenții, acorduri etc., o persoană aflată pe teritoriul statului care predă, urmărită sau condamnată în țara îndreptățită a cere predarea.

EXTRĂDÁRE, extrădări, s. f. Acțiunea de a extrăda. Cerere de extrădare.

extrădá (a ~) vb., ind. prez. 3 extrădeáză

extrădáre s. f., g.-d. art. extrădắrii; pl. extrădắri

extrădá vb., ind. prez. 1 sg. extrădéz, 3 sg. și pl. extrădeáză

extrădáre s. f. → trădare

EXTRĂDÁ vb. I. tr. A preda, la cerere, un străin care s-a făcut vinovat de o crimă sau de un delict statului căruia îi aparține sau care îl cere. [< fr. extrader].

EXTRĂDÁRE s.f. Acțiunea de a extrăda. [< extrăda].

EXTRĂDÁ vb. tr. a preda, la cerere, pe un infractor statului căruia îi aparține sau care îl revendică. (< fr. extrader)

A EXTRĂDÁ ~éz tranz. (criminali, condamnați) A preda la cererea statului față de care s-a făcut vinovat (în conformitate cu convențiile internaționale). /<fr. extrader

*extradéz v. tr. (fr. extrader, d. lat. ex, afară, și trádere, a preda. V. tradez). Predaŭ un vinovat guvernuluĭ de care depinde și care-l reclamă. – Și extrădez (după trădez).

Intrare: extrăda
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) extrăda extrădare extrădat extrădând singular plural
extrădea extrădați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) extrădez (să) extrădez extrădam extrădai extrădasem
a II-a (tu) extrădezi (să) extrădezi extrădai extrădași extrădaseși
a III-a (el, ea) extrădea (să) extrădeze extrăda extrădă extrădase
plural I (noi) extrădăm (să) extrădăm extrădam extrădarăm extrădaserăm, extrădasem*
a II-a (voi) extrădați (să) extrădați extrădați extrădarăți extrădaserăți, extrădaseți*
a III-a (ei, ele) extrădea (să) extrădeze extrădau extrăda extrădaseră
Intrare: extrădare
extrădare substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular extrădare extrădarea
plural extrădări extrădările
genitiv-dativ singular extrădări extrădării
plural extrădări extrădărilor
vocativ singular
plural
Intrare: extradare
extradare
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)