12 definiții pentru extinctor

EXTINCTÓR, -OÁRE, extinctori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care are proprietatea de a stinge. 2. S. n. Aparat care servește la stingerea incendiilor; stingător. – Din fr. extincteur, lat. extinctor.

EXTINCTÓR, -OÁRE, extinctori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care are proprietatea de a stinge. 2. S. n. Aparat care servește la stingerea incendiilor; stingător. – Din fr. extincteur, lat. extinctor, -oris.

EXTINCTÓR, -OÁRE, extinctori, -oare, adj. (Despre substanțe, aparate etc.) Care are proprietatea de a stinge. Lichid extinctor. ♦ (Substantivat, n.) Aparat prevăzut cu un dispozitiv special și încărcat cu un lichid pentru stingerea incendiilor; stingător. În cadrul măsurilor de protecție contra incendiilor fiecare instituție trebuie să aibă unul sau mai multe extinctoare.

extinctór1 (-tinc-tor) adj. m., pl. extinctóri; f. sg. și pl. extinctoáre

extinctór2 (-tinc-tor) s. n., pl. extinctoáre

extinctór adj. m. (sil. -tinc-), pl. extinctóri; f. sg. și pl. extinctoáre

extinctór s. n. (sil. -tinc-), pl. extinctoáre

EXTINCTÓR s. v. stingător.

EXTINCTÓR, -OÁRE adj., s.n. (Aparat) pentru stingerea incendiilor; stingător. [< fr. extincteur].

EXTINCTÓR, -OÁRE I. adj. care are proprietatea de a stinge. II. s. n. stingător de incendii. (< fr. extincteur, lat. extinctor)

EXTINCTÓR ~oáre n. Aparat pentru stingerea incendiilor; stingător. [Sil. ex-tinc-tor] /<fr. extincteur, lat. extinctor, ~oris


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

EXTINCTÓR s. stingător. (~ de incendii.)

Intrare: extinctor
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular extinctor extinctorul extinctoare extinctoarea
plural extinctori extinctorii extinctoare extinctoarele
genitiv-dativ singular extinctor extinctorului extinctoare extinctoarei
plural extinctori extinctorilor extinctoare extinctoarelor
vocativ singular
plural