12 definiții pentru extinctor (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EXTINCTÓR, -OÁRE, extinctori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care are proprietatea de a stinge. 2. S. n. Aparat care servește la stingerea incendiilor; stingător. – Din fr. extincteur, lat. extinctor.

extinctor, ~oare [At: LTR / Pl: ~i, ~oare / E: fr extincteur, lat extinctor, -oris] 1 a Care are proprietatea de a stinge. 2 sn Aparat pentru stingerea incendiilor Si: stingător.

EXTINCTÓR, -OÁRE, extinctori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care are proprietatea de a stinge. 2. S. n. Aparat care servește la stingerea incendiilor; stingător. – Din fr. extincteur, lat. extinctor, -oris.

EXTINCTÓR, -OÁRE, extinctori, -oare, adj. (Despre substanțe, aparate etc.) Care are proprietatea de a stinge. Lichid extinctor. ♦ (Substantivat, n.) Aparat prevăzut cu un dispozitiv special și încărcat cu un lichid pentru stingerea incendiilor; stingător. În cadrul măsurilor de protecție contra incendiilor fiecare instituție trebuie să aibă unul sau mai multe extinctoare.

EXTINCTÓR, -OÁRE adj., s.n. (Aparat) pentru stingerea incendiilor; stingător. [< fr. extincteur].

EXTINCTÓR, -OÁRE I. adj. care are proprietatea de a stinge. II. s. n. stingător de incendii. (< fr. extincteur, lat. extinctor)

EXTINCTÓR ~oáre n. Aparat pentru stingerea incendiilor; stingător. [Sil. ex-tinc-tor] /<fr. extincteur, lat. extinctor, ~oris


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

extinctór2 (-tinc-tor) s. n., pl. extinctoáre

extinctór s. n. (sil. -tinc-), pl. extinctoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

EXTINCTOR s. stingător. (~ de incendii.)

Intrare: extinctor (s.n.)
extinctor2 (s.n.) substantiv neutru
  • silabație: ex-tinc-tor info
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • extinctor
  • extinctorul
  • extinctoru‑
plural
  • extinctoare
  • extinctoarele
genitiv-dativ singular
  • extinctor
  • extinctorului
plural
  • extinctoare
  • extinctoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

extinctor (s.n.)

  • 1. Aparat care servește la stingerea incendiilor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: stingător attach_file un exemplu
    exemple
    • În cadrul măsurilor de protecție contra incendiilor fiecare instituție trebuie să aibă unul sau mai multe extinctoare.
      surse: DLRLC

etimologie: