15 definiții pentru extincție extincțiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

extincție sf [At: LTR / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr extinction] 1 Slăbire (a unei acțiuni, a unei oscilații etc.). 2 Micșorare a intensității unui fascicul de lumină.

EXTÍNCȚIE, extincții, s. f. Stingere, slăbire (a unei acțiuni, a unei oscilații etc.). ♦ Micșorare sau anulare a intensității unui fascicul de lumină. [Var.: extincțiúne s. f.] – Din fr. extinction.

EXTÍNCȚIE, extincții, s. f. Stingere, slăbire (a unei acțiuni, a unei oscilații etc.). ♦ Micșorare sau anulare a intensității unui fascicul de lumină. [Var.: extincțiúne s. f.] – Din fr. extinction.

EXTÍNCȚIE, extincții, s. f. Stingere sau slăbire în timp a unei oscilații, a unei acțiuni etc.

EXTÍNCȚIE s.f. (Rar) Stingere, slăbire (a unei acțiuni, a unei oscilații etc.); dispariție totală. [Gen. -iei, var. extincțiune s.f. / cf. fr. extinction].

EXTÍNCȚIE s. f. stingere, slăbire (a unei acțiuni, oscilații etc.) ◊ micșorare, anulare a intensității unui fascicul de lumină. ◊ (fig.) stingere a vieții, moarte. (< fr. extinction, lat. exstinctio)

extincțiune sf vz extincție

EXTINCȚIÚNE s. f. v. extincție.

EXTINCȚIÚNE s. f. v. extincție.

EXTINCȚIÚNE s.f. v. extincție.

extincția sunetului v. atac (1).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

extíncție (-tinc-ți-e) s. f., art. extíncția (-ți-a), g.-d. art. extíncției; pl. extíncții, art. extíncțiile (-ți-i-)

extíncție s. f. (sil. -tinc-ți-e), art. extíncția (sil. -ți-a), g.-d. art. extíncției; pl. extíncții, art. extíncțiile (sil. -ți-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

EXTÍNCȚIE s. v. decedare, deces, dispariție, moarte, pieire, prăpădire, răposare, sfârșit, stingere, sucombare.

extincție s. v. DECEDARE. DECES. DISPARIȚIE. MOARTE. PIEIRE. PRĂPĂDIRE. RĂPOSARE. SFÎRȘIT. STINGERE. SUCOMBARE.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

EXTINCȚÍE (< fr., lat.) s. f. 1. Stingere, slăbire, încetare a unei funcțiuni, a unei acțiuni etc.; fig. dispariție, moarte. ♦ (FIZ.) Micșorare sau anulare a intensității unui fascicul de radiații, datorat absorbției acestora de mediul prin care se propagă. 2. (ECOL.) Dispariție a unor specii de pe un teritoriu dat, având ca urmare restrângerea progresivă a arealului speciei; se datorează mai ales unor factori antropomorfi (ex. speciile intens vânate).

Intrare: extincție
extincție substantiv feminin
  • silabație: -tinc-ți-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • extincție
  • extincția
plural
  • extincții
  • extincțiile
genitiv-dativ singular
  • extincții
  • extincției
plural
  • extincții
  • extincțiilor
vocativ singular
plural
extincțiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • extincțiune
  • extincțiunea
plural
  • extincțiuni
  • extincțiunile
genitiv-dativ singular
  • extincțiuni
  • extincțiunii
plural
  • extincțiuni
  • extincțiunilor
vocativ singular
plural