2 intrări

29 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile

extaziere sf [At: NEGULICI / V: (înv) estasiare, estaziare / P: ~zi-e~ / Pl: ~ri / E: extazia] 1-2 Stare sau provocare a stării de exaltare Si: extaziat1 (1-2). 3-4 Stare sau provocare a stării de admirație sau de uimire, încântare etc Si: extaziat1 (3-4).

EXTAZIÉRE, extazieri, s. f. Faptul de a (se) extazia. [Pr.: -zi-e-] – V. extazia.

EXTAZIÉRE, extazieri, s. f. Faptul de a (se) extazia. [Pr.: -zi-e-] – V. extazia.

EXTAZIÉRE, extazieri, s. f. Faptul de a se extazia.

extaziére (-zi-e-) s. f., g.-d. art. extaziérii; pl. extaziéri

extaziére s. f. (sil. -zi-e-), g.-d. art. extaziérii; pl. extaziéri

EXTAZIÉRE s. v. adorație.

EXTAZIÉRE s.f. Acțiunea de a (se) extazia și rezultatul ei; admirare puternică, cădere în extaz. [Pron. -zi-e-. / < extazia].

extazia vrt [At: NEGULICI / V: (înv) est~, ecst~ / P: ~zi-a / Pzi: ~iez / E: fr extasier] 1-2 A fi cuprins sau a face să fie cuprins de exaltare. 3-4 A fi cuprins sau a face să fie cuprins de admirație și uimire, încântare, entuziasm Vz minuna.

EXTAZIÁ, extaziez, vb. I. Tranz. și refl. A cuprinde sau a fi cuprins, stăpânit de extaz (2). [Pr.: -zi-a] – Din fr. (s’)extasier.

EXTAZIÁ, extaziez, vb. I. Tranz. și refl. A cuprinde sau a fi cuprins, stăpânit de extaz (2). [Pr.: -zi-a] – Din fr. (s’)extasier.

EXTAZIÁ, extaziez, vb. I. Refl. A fi cuprins de extaz, a fi stăpînit de un puternic sentiment de iubire sau admirație pe lîngă care celelalte sentimente și preocupări dispar aproape cu totul. Apoi odată, într-o dimineață, fereastra se deschidea și o vedea iar, parcă mai veselă și mai frumoasă decît totdeauna, ochii lui se extaziau ca de-o apoteoză, ca de-o explozie de lumină. VLAHUȚĂ, O. A. III 79. ◊ (Prin exagerare) Să ne extaziem pentru toge și pentru pitoresc este tot atît de vătămător pe cît de caraghios. GHEREA, ST. CR. I 105. Ei privesc mirați în toate părțile, se extaziază de toate nimicurile. VLAHUȚĂ, O. A. 291. – Pronunțat: -zi-a.

extaziá (a ~) (-zi-a) vb., ind. prez. 3 extaziáză, 1 pl. extaziém (-zi-em); conj. prez. 3 să extaziéze; ger. extaziínd (-zi-ind)

extaziá vb. (sil. -zi-a), ind. prez. 1 sg. extaziéz, 3 sg. și pl. extaziáză, 1 pl. extaziém (sil. -zi-em); conj. prez. 3 sg. și pl. extaziéze; ger. extaziínd (sil. -zi-ind)

arată toate definițiile

Intrare: extazia
  • silabație: -zi-a
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) extazia extaziere extaziat extaziind singular plural
extazia extaziați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) extaziez (să) extaziez extaziam extaziai extaziasem
a II-a (tu) extaziezi (să) extaziezi extaziai extaziași extaziaseși
a III-a (el, ea) extazia (să) extazieze extazia extazie extaziase
plural I (noi) extaziem (să) extaziem extaziam extaziarăm extaziaserăm, extaziasem*
a II-a (voi) extaziați (să) extaziați extaziați extaziarăți extaziaserăți, extaziaseți*
a III-a (ei, ele) extazia (să) extazieze extaziau extazia extaziaseră
estazia
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: extaziere
extaziere substantiv feminin
  • silabație: -zi-e-
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular extaziere extazierea
plural extazieri extazierile
genitiv-dativ singular extazieri extazierii
plural extazieri extazierilor
vocativ singular
plural
estasiare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
estaziare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
estaziere
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
extasiare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
extasiere
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)