2 intrări

28 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

extaziere sf [At: NEGULICI / V: (înv) estasiare, estaziare / P: ~zi-e~ / Pl: ~ri / E: extazia] 1-2 Stare sau provocare a stării de exaltare Si: extaziat1 (1-2). 3-4 Stare sau provocare a stării de admirație sau de uimire, încântare etc Si: extaziat1 (3-4).

EXTAZIÉRE, extazieri, s. f. Faptul de a (se) extazia. [Pr.: -zi-e-] – V. extazia.

EXTAZIÉRE, extazieri, s. f. Faptul de a (se) extazia. [Pr.: -zi-e-] – V. extazia.

EXTAZIÉRE, extazieri, s. f. Faptul de a se extazia.

EXTAZIÉRE s.f. Acțiunea de a (se) extazia și rezultatul ei; admirare puternică, cădere în extaz. [Pron. -zi-e-. / < extazia].

extazia vrt [At: NEGULICI / V: (înv) est~, ecst~ / P: ~zi-a / Pzi: ~iez / E: fr extasier] 1-2 A fi cuprins sau a face să fie cuprins de exaltare. 3-4 A fi cuprins sau a face să fie cuprins de admirație și uimire, încântare, entuziasm Vz minuna.

EXTAZIÁ, extaziez, vb. I. Tranz. și refl. A cuprinde sau a fi cuprins, stăpânit de extaz (2). [Pr.: -zi-a] – Din fr. (s’)extasier.

EXTAZIÁ, extaziez, vb. I. Tranz. și refl. A cuprinde sau a fi cuprins, stăpânit de extaz (2). [Pr.: -zi-a] – Din fr. (s’)extasier.

EXTAZIÁ, extaziez, vb. I. Refl. A fi cuprins de extaz, a fi stăpînit de un puternic sentiment de iubire sau admirație pe lîngă care celelalte sentimente și preocupări dispar aproape cu totul. Apoi odată, într-o dimineață, fereastra se deschidea și o vedea iar, parcă mai veselă și mai frumoasă decît totdeauna, ochii lui se extaziau ca de-o apoteoză, ca de-o explozie de lumină. VLAHUȚĂ, O. A. III 79. ◊ (Prin exagerare) Să ne extaziem pentru toge și pentru pitoresc este tot atît de vătămător pe cît de caraghios. GHEREA, ST. CR. I 105. Ei privesc mirați în toate părțile, se extaziază de toate nimicurile. VLAHUȚĂ, O. A. 291. – Pronunțat: -zi-a.

EXTAZIÁ vb. I. tr., refl. A cuprinde sau a fi cuprins, stăpânit de extaz, de un sentiment puternic de admirație. [Pron. -zi-a, p.i. 3,6 -iază, 4 -iem, ger. -iind. / < fr. extasier].

EXTAZÍA vb. tr., refl. a cuprinde, a fi stăpânit de extaz (2). (< fr. /s’/extasier)

A SE EXTAZIÁ mă ~éz intranz. A ajunge în stare de extaz; a cădea în extaz. /<fr. extasier

A EXTAZIÁ ~éz tranz. A face să se extazieze. [Sil. -zi-a] /<fr. extasier

extazià (refl.) v. a fi răpit de admirațiune, a fi în extaz.

*extaziéz v. tr. (fr. extasier, vgr. ekstasiázo, îndemn la revoltă). Entusiazmez grozav. V. refl. Mă entusiazmez grozav, mă îmbăt de admirațiune.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

extaziére (-zi-e-) s. f., g.-d. art. extaziérii; pl. extaziéri

arată toate definițiile

Intrare: extaziere
extaziere substantiv feminin
  • silabație: -zi-e-
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • extaziere
  • extazierea
plural
  • extazieri
  • extazierile
genitiv-dativ singular
  • extazieri
  • extazierii
plural
  • extazieri
  • extazierilor
vocativ singular
plural
estasiare
substantiv feminin (F115)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • estasiare
  • estasiarea
plural
  • estasieri
  • estasierile
genitiv-dativ singular
  • estasieri
  • estasierii
plural
  • estasieri
  • estasierilor
vocativ singular
plural
estaziare
substantiv feminin (F115)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • estaziare
  • estaziarea
plural
  • estazieri
  • estazierile
genitiv-dativ singular
  • estazieri
  • estazierii
plural
  • estazieri
  • estazierilor
vocativ singular
plural
estaziere
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
extasiare
substantiv feminin (F115)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • extasiare
  • extasiarea
plural
  • extasieri
  • extasierile
genitiv-dativ singular
  • extasieri
  • extasierii
plural
  • extasieri
  • extasierilor
vocativ singular
plural
extasiere
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: extazia
  • silabație: -zi-a
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • extazia
  • extaziere
  • extaziat
  • extaziatu‑
  • extaziind
  • extaziindu‑
singular plural
  • extazia
  • extaziați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • extaziez
(să)
  • extaziez
  • extaziam
  • extaziai
  • extaziasem
a II-a (tu)
  • extaziezi
(să)
  • extaziezi
  • extaziai
  • extaziași
  • extaziaseși
a III-a (el, ea)
  • extazia
(să)
  • extazieze
  • extazia
  • extazie
  • extaziase
plural I (noi)
  • extaziem
(să)
  • extaziem
  • extaziam
  • extaziarăm
  • extaziaserăm
  • extaziasem
a II-a (voi)
  • extaziați
(să)
  • extaziați
  • extaziați
  • extaziarăți
  • extaziaserăți
  • extaziaseți
a III-a (ei, ele)
  • extazia
(să)
  • extazieze
  • extaziau
  • extazia
  • extaziaseră
estazia
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)