2 intrări

21 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

EXTAZIÉRE, extazieri, s. f. Faptul de a (se) extazia. [Pr.: -zi-e-] – V. extazia.

EXTAZIÉRE, extazieri, s. f. Faptul de a (se) extazia. [Pr.: -zi-e-] – V. extazia.

EXTAZIÉRE, extazieri, s. f. Faptul de a se extazia.

extaziére (-zi-e-) s. f., g.-d. art. extaziérii; pl. extaziéri

extaziére s. f. (sil. -zi-e-), g.-d. art. extaziérii; pl. extaziéri

EXTAZIÉRE s. v. adorație.

EXTAZIÉRE s.f. Acțiunea de a (se) extazia și rezultatul ei; admirare puternică, cădere în extaz. [Pron. -zi-e-. / < extazia].

EXTAZIÁ, extaziez, vb. I. Tranz. și refl. A cuprinde sau a fi cuprins, stăpânit de extaz (2). [Pr.: -zi-a] – Din fr. (s’)extasier.

EXTAZIÁ, extaziez, vb. I. Tranz. și refl. A cuprinde sau a fi cuprins, stăpânit de extaz (2). [Pr.: -zi-a] – Din fr. (s’)extasier.

EXTAZIÁ, extaziez, vb. I. Refl. A fi cuprins de extaz, a fi stăpînit de un puternic sentiment de iubire sau admirație pe lîngă care celelalte sentimente și preocupări dispar aproape cu totul. Apoi odată, într-o dimineață, fereastra se deschidea și o vedea iar, parcă mai veselă și mai frumoasă decît totdeauna, ochii lui se extaziau ca de-o apoteoză, ca de-o explozie de lumină. VLAHUȚĂ, O. A. III 79. ◊ (Prin exagerare) Să ne extaziem pentru toge și pentru pitoresc este tot atît de vătămător pe cît de caraghios. GHEREA, ST. CR. I 105. Ei privesc mirați în toate părțile, se extaziază de toate nimicurile. VLAHUȚĂ, O. A. 291. – Pronunțat: -zi-a.

extaziá (a ~) (-zi-a) vb., ind. prez. 3 extaziáză, 1 pl. extaziém (-zi-em); conj. prez. 3 să extaziéze; ger. extaziínd (-zi-ind)

extaziá vb. (sil. -zi-a), ind. prez. 1 sg. extaziéz, 3 sg. și pl. extaziáză, 1 pl. extaziém (sil. -zi-em); conj. prez. 3 sg. și pl. extaziéze; ger. extaziínd (sil. -zi-ind)

EXTAZIÁ vb. a se minuna. (Se ~ în fața splendorilor naturii.)

EXTAZIÁ vb. I. tr., refl. A cuprinde sau a fi cuprins, stăpânit de extaz, de un sentiment puternic de admirație. [Pron. -zi-a, p.i. 3,6 -iază, 4 -iem, ger. -iind. / < fr. extasier].

EXTAZÍA vb. tr., refl. a cuprinde, a fi stăpânit de extaz (2). (< fr. /s’/extasier)

A SE EXTAZIÁ mă ~éz intranz. A ajunge în stare de extaz; a cădea în extaz. /<fr. extasier

A EXTAZIÁ ~éz tranz. A face să se extazieze. [Sil. -zi-a] /<fr. extasier

extazià (refl.) v. a fi răpit de admirațiune, a fi în extaz.

*extaziéz v. tr. (fr. extasier, vgr. ekstasiázo, îndemn la revoltă). Entusiazmez grozav. V. refl. Mă entusiazmez grozav, mă îmbăt de admirațiune.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

EXTAZIÉRE s. adorare, adorație, extaz. (Stare de ~.)

Intrare: extazia
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) extazia extaziere extaziat extaziind singular plural
extazia extaziați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) extaziez (să) extaziez extaziam extaziai extaziasem
a II-a (tu) extaziezi (să) extaziezi extaziai extaziași extaziaseși
a III-a (el, ea) extazia (să) extazieze extazia extazie extaziase
plural I (noi) extaziem (să) extaziem extaziam extaziarăm extaziaserăm, extaziasem*
a II-a (voi) extaziați (să) extaziați extaziați extaziarăți extaziaserăți, extaziaseți*
a III-a (ei, ele) extazia (să) extazieze extaziau extazia extaziaseră
Intrare: extaziere
extaziere substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular extaziere extazierea
plural extazieri extazierile
genitiv-dativ singular extazieri extazierii
plural extazieri extazierilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)