expulzat¹ sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: expulza] 1-4 Expulzare (1-4).

expulzat², ~ă [At: PONTBRIANT, D. / V: (înv) esp~ / Pl: ~ați, ~e / E: expulza] 1-2 smf, a (Persoană) care a fost izgonită dintr-o țară Si: exilat. 3 a (D. particule, substanțe etc.) Eliminat. 4 a Înlăturat.

EXPULZAT, -Ă, expulzați, -te, adj. (Despre persoane sau grupuri de persoane) Care a fost dat afară, izgonit dintr-o țară, obligat să părăsească teritoriul unei țări. ♦ (Despre lucruri, substanțe etc.) Scos, eliminat.

EXPULZA, expulzez, vb. I. Tranz. A obliga pe cineva (printr-un act al puterii de stat) să părăsească teritoriul unei țări. ♦ A da, a împinge afară, a sili să iasă. – Din fr. expulser, lat. expulsare.

espulzat, ~ă smf, a vz expulzat

expulsa v vz expulza

expulza vt [At: ARISTIA, PLUT. 266/22 / V: (înv) ~lsa / Pzi: ~zez / E: fr. expulser, lat expulsare] 1 (C. i. oameni) A obliga (pe cineva) să părăsească țara Si: exila, pedepsi, (liv) relega. 2 (C. i. oameni) A exclude, a îndepărta pe cineva dintr-un loc, dintr-un anturaj Si: a alunga. 3 (C. i. particule, gaze, lichide) A evacua (cu putere). 4 (C. i. produse fiziologice, patologice, corpuri străine) A elimina din organism. 5 A scoate, a da, a împinge afară.

EXPULZA, expulzez, vb. I. Tranz. A obliga să părăsească țara, a trimite peste graniță un străin care a executat o pedeapsă sau a cărui prezență pe teritoriul statului nu mai este dorită. ♦ A da, a împinge afară, a sili să iasă. – Din fr. expulser, lat. expulsare.

EXPULZA, expulzez, vb. I. Tranz. A obliga pe cineva (printr-un act al puterii de stat) să părăsească teritoriul unei țări. ♦ A da, a împinge afară, a sili să iasă. Datorită presiunii, uleiul este expulzat din cilindru.

EXPULZA vb. I. tr. 1. A scoate, a da, a împinge afară. 2. A izgoni pe cineva din țară. [< fr. expulser, cf. lat. expulsare].

EXPULZA vb. tr. 1. a dispune, printr-un act al puterii de stat, ca cineva să părăsească teritoriul țării în care se află. 2. a scoate, a da, a împinge afară. (< fr. expulser, lat. expulsare)

A EXPULZA ~ez tranz. 1) (străini) A obliga să părăsească țara; a izgoni dintr-un stat. 2) A da afară; a forța să iasă. /<fr. expulser, lat. expulsare

expulzà v. 1. a alunga pe cineva dintr’un loc, dintr’o țară, unde era așezat; 2. a exclude dintr’un loc, dintr’o societate; 3. Med. a face să iasă umorile.

*expulséz v. tr. (lat. ex-pulsáre, frecŭentativ d. ex-péllere, ex-pulsum, a expulsa. V. compulsez, probelă). Ajung peste hotare: guvernu expulzează străiniĭ periculoșĭ ordiniĭ publice. Exclud dintr’o societate. Med. Fac să ĭasă umorile din corp.

expulza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. expulzez, 3 expulzează; conj. prez. 1 sg. să expulzez, 3 să expulzeze

expulza (a ~) vb., ind. prez. 3 expulzează

expulza vb., ind. prez. 1 sg. expulzez, 3 sg. și pl. expulzează

expulza

expulsez.

EXPULZAT adj. (JUR.) (livr.) relegat. (Persoană ~.)

EXPULZAT adj. (JUR.) (livr.) relegat. (Persoană ~.)

EXPULZA vb. (JUR.) (livr.) a relega. (A ~ un cetățean străin.)

EXPULZA vb. (JUR.) (livr.) a relega. (A ~ un cetățean străin.)