14 definiții pentru expulza expulsa

expulza vt [At: ARISTIA, PLUT. 266/22 / V: (înv) ~lsa / Pzi: ~zez / E: fr. expulser, lat expulsare] 1 (C. i. oameni) A obliga (pe cineva) să părăsească țara Si: exila, pedepsi, (liv) relega. 2 (C. i. oameni) A exclude, a îndepărta pe cineva dintr-un loc, dintr-un anturaj Si: a alunga. 3 (C. i. particule, gaze, lichide) A evacua (cu putere). 4 (C. i. produse fiziologice, patologice, corpuri străine) A elimina din organism. 5 A scoate, a da, a împinge afară.

EXPULZÁ, expulzez, vb. I. Tranz. A obliga pe cineva (printr-un act al puterii de stat) să părăsească teritoriul unei țări. ♦ A da, a împinge afară, a sili să iasă. – Din fr. expulser, lat. expulsare.

EXPULZÁ, expulzez, vb. I. Tranz. A obliga să părăsească țara, a trimite peste graniță un străin care a executat o pedeapsă sau a cărui prezență pe teritoriul statului nu mai este dorită. ♦ A da, a împinge afară, a sili să iasă. – Din fr. expulser, lat. expulsare.

EXPULZÁ, expulzez, vb. I. Tranz. A obliga pe cineva (printr-un act al puterii de stat) să părăsească teritoriul unei țări. ♦ A da, a împinge afară, a sili să iasă. Datorită presiunii, uleiul este expulzat din cilindru.

expulzá (a ~) vb., ind. prez. 3 expulzeáză

expulzá vb., ind. prez. 1 sg. expulzéz, 3 sg. și pl. expulzeáză

EXPULZÁ vb. (JUR.) (livr.) a relega. (A ~ un cetățean străin.)

EXPULZÁ vb. I. tr. 1. A scoate, a da, a împinge afară. 2. A izgoni pe cineva din țară. [< fr. expulser, cf. lat. expulsare].

EXPULZÁ vb. tr. 1. a dispune, printr-un act al puterii de stat, ca cineva să părăsească teritoriul țării în care se află. 2. a scoate, a da, a împinge afară. (< fr. expulser, lat. expulsare)

A EXPULZÁ ~éz tranz. 1) (străini) A obliga să părăsească țara; a izgoni dintr-un stat. 2) A da afară; a forța să iasă. /<fr. expulser, lat. expulsare

expulzà v. 1. a alunga pe cineva dintr’un loc, dintr’o țară, unde era așezat; 2. a exclude dintr’un loc, dintr’o societate; 3. Med. a face să iasă umorile.

*expulséz v. tr. (lat. ex-pulsáre, frecŭentativ d. ex-péllere, ex-pulsum, a expulsa. V. compulsez, probelă). Ajung peste hotare: guvernu expulzează străiniĭ periculoșĭ ordiniĭ publice. Exclud dintr’o societate. Med. Fac să ĭasă umorile din corp.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

EXPULZA vb. (JUR.) (livr.) a relega. (A ~ un cetățean străin.)

Intrare: expulza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) expulza expulzare expulzat expulzând singular plural
expulzea expulzați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) expulzez (să) expulzez expulzam expulzai expulzasem
a II-a (tu) expulzezi (să) expulzezi expulzai expulzași expulzaseși
a III-a (el, ea) expulzea (să) expulzeze expulza expulză expulzase
plural I (noi) expulzăm (să) expulzăm expulzam expulzarăm expulzaserăm, expulzasem*
a II-a (voi) expulzați (să) expulzați expulzați expulzarăți expulzaserăți, expulzaseți*
a III-a (ei, ele) expulzea (să) expulzeze expulzau expulza expulzaseră
expulsa
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)