2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

expulsa v vz expulza

expulza vt [At: ARISTIA, PLUT. 266/22 / V: (înv) ~lsa / Pzi: ~zez / E: fr. expulser, lat expulsare] 1 (C. i. oameni) A obliga (pe cineva) să părăsească țara Si: exila, pedepsi, (liv) relega. 2 (C. i. oameni) A exclude, a îndepărta pe cineva dintr-un loc, dintr-un anturaj Si: a alunga. 3 (C. i. particule, gaze, lichide) A evacua (cu putere). 4 (C. i. produse fiziologice, patologice, corpuri străine) A elimina din organism. 5 A scoate, a da, a împinge afară.

EXPULZÁ, expulzez, vb. I. Tranz. A obliga pe cineva (printr-un act al puterii de stat) să părăsească teritoriul unei țări. ♦ A da, a împinge afară, a sili să iasă. – Din fr. expulser, lat. expulsare.

EXPULZÁ, expulzez, vb. I. Tranz. A obliga să părăsească țara, a trimite peste graniță un străin care a executat o pedeapsă sau a cărui prezență pe teritoriul statului nu mai este dorită. ♦ A da, a împinge afară, a sili să iasă. – Din fr. expulser, lat. expulsare.

EXPULZÁ, expulzez, vb. I. Tranz. A obliga pe cineva (printr-un act al puterii de stat) să părăsească teritoriul unei țări. ♦ A da, a împinge afară, a sili să iasă. Datorită presiunii, uleiul este expulzat din cilindru.

EXPULZÁ vb. I. tr. 1. A scoate, a da, a împinge afară. 2. A izgoni pe cineva din țară. [< fr. expulser, cf. lat. expulsare].

EXPULZÁ vb. tr. 1. a dispune, printr-un act al puterii de stat, ca cineva să părăsească teritoriul țării în care se află. 2. a scoate, a da, a împinge afară. (< fr. expulser, lat. expulsare)

A EXPULZÁ ~éz tranz. 1) (străini) A obliga să părăsească țara; a izgoni dintr-un stat. 2) A da afară; a forța să iasă. /<fr. expulser, lat. expulsare

expulzà v. 1. a alunga pe cineva dintr’un loc, dintr’o țară, unde era așezat; 2. a exclude dintr’un loc, dintr’o societate; 3. Med. a face să iasă umorile.

*expulséz v. tr. (lat. ex-pulsáre, frecŭentativ d. ex-péllere, ex-pulsum, a expulsa. V. compulsez, probelă). Ajung peste hotare: guvernu expulzează străiniĭ periculoșĭ ordiniĭ publice. Exclud dintr’o societate. Med. Fac să ĭasă umorile din corp.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

expulzá (a ~) vb., ind. prez. 3 expulzeáză

expulzá vb., ind. prez. 1 sg. expulzéz, 3 sg. și pl. expulzeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

EXPULZÁ vb. (JUR.) (livr.) a relega. (A ~ un cetățean străin.)

EXPULZA vb. (JUR.) (livr.) a relega. (A ~ un cetățean străin.)

Intrare: expulsare
expulsare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • expulsare
  • expulsarea
plural
  • expulsări
  • expulsările
genitiv-dativ singular
  • expulsări
  • expulsării
plural
  • expulsări
  • expulsărilor
vocativ singular
plural
Intrare: expulza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • expulza
  • expulzare
  • expulzat
  • expulzatu‑
  • expulzând
  • expulzându‑
singular plural
  • expulzea
  • expulzați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • expulzez
(să)
  • expulzez
  • expulzam
  • expulzai
  • expulzasem
a II-a (tu)
  • expulzezi
(să)
  • expulzezi
  • expulzai
  • expulzași
  • expulzaseși
a III-a (el, ea)
  • expulzea
(să)
  • expulzeze
  • expulza
  • expulză
  • expulzase
plural I (noi)
  • expulzăm
(să)
  • expulzăm
  • expulzam
  • expulzarăm
  • expulzaserăm
  • expulzasem
a II-a (voi)
  • expulzați
(să)
  • expulzați
  • expulzați
  • expulzarăți
  • expulzaserăți
  • expulzaseți
a III-a (ei, ele)
  • expulzea
(să)
  • expulzeze
  • expulzau
  • expulza
  • expulzaseră
verb (VT201)
Surse flexiune: IVO-III
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • expulsa
  • expulsare
  • expulsat
  • expulsatu‑
  • expulsând
  • expulsându‑
singular plural
  • expulsea
  • expulsați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • expulsez
(să)
  • expulsez
  • expulsam
  • expulsai
  • expulsasem
a II-a (tu)
  • expulsezi
(să)
  • expulsezi
  • expulsai
  • expulsași
  • expulsaseși
a III-a (el, ea)
  • expulsea
(să)
  • expulseze
  • expulsa
  • expulsă
  • expulsase
plural I (noi)
  • expulsăm
(să)
  • expulsăm
  • expulsam
  • expulsarăm
  • expulsaserăm
  • expulsasem
a II-a (voi)
  • expulsați
(să)
  • expulsați
  • expulsați
  • expulsarăți
  • expulsaserăți
  • expulsaseți
a III-a (ei, ele)
  • expulsea
(să)
  • expulseze
  • expulsau
  • expulsa
  • expulsaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)