16 definiții pentru expresiv


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

expresiv, ~ă a [At: DEX / Pl: ~i, ~e / E: fr expressif] 1 (D. cuvinte, gesturi etc.) Care arată ceva în mod viu, elocvent, plastic, sugestiv. 2 (D. opere de artă) Care evocă în imagini vii. 3 (D. față, ochi etc.) Care reflectă în mod pregnant, cu putere, sentimente, stări, intenții etc.

EXPRESÍV, -Ă, expresivi, -e, adj. (Despre cuvinte, gesturi etc.) Care exprimă plastic, sugestiv, elocvent gândirea, sentimentele. ♦ (Despre opere de artă) Care evocă în imagini vii. ♦ (Despre ochi, față etc.) Care reflectă în mod pregnant, cu putere stări interioare. – Din fr. expressif.

EXPRESÍV, -Ă, expresivi, -e, adj. (Despre cuvinte, gesturi etc.) Care arată ceva în mod viu, plastic, elocvent, grăitor, sugestiv. ♦ (Despre opere de artă) Care evocă în imagini vii. ♦ (Despre ochi, față etc.) Care reflectă în mod pregnant, cu putere stări interioare. – Din fr. expressif.

EXPRESÍV, -Ă, expresivi, -e, adj. (Despre cuvinte, gesturi etc.) Care arată ceva în mod plastic, viu, clar; elocvent, sugestiv. Sunet expresiv. Gest expresiv.Tendința de a adecva sunetele la noțiune se manifestă în limbă în cuvinte expresive. ROSETTI, S. L. 9. ♦ (Despre opere de artă) Care evocă imagini vii. Toată această scenă e admirabil de expresivă și de adevărată. GHEREA, ST. CR. I 353. Cea mai expresivă poemă a vieții vînătorești, eroica dramă a lui Guilom Tell. ODOBESCU, S. III 81. ◊ Lectură expresivă = citire a unei opere literare cu respectarea regulilor de pronunțare literară și de intonație. ♦ (Despre ochi, față etc.) Care reflectă în mod viu, cu putere stări interioare. Se uita țintă în ochii lui calzi, mobili, expresivi. VLAHUȚĂ, O. A. III 31.

EXPRESÍV, -Ă adj. Care exprimă ceva plastic, viu; sugestiv, elocvent. ♦ (Despre opere artistice) Care evocă imagini vii. ♦ (Despre ochi, față etc.) Care reflectă puternic stări sufletești interioare. [Cf. fr. expressif].

EXPRESÍV, -Ă adj. 1. care exprimă ceva în mod viu, plastic; sugestiv, elocvent. ◊ (despre opere literare, artistice) care evocă în imagini vii. 2. (despre ochi, față) care reflectă puternic stări interioare. (< fr. expressif)

EXPRESÍV ~ă (~i, ~e) 1) Care exprimă ceva în mod clar, adecvat. Un gest ~. O liniște ~ă. 2) Care evocă ceva în mod viu și plastic. 3) și adverbial (despre stil, opere artistice) Care evocă imagini vii. A citi ~. /<fr. expressif

expresiv a. 1. care exprimă bine ce vrea să spuie: gesturi expresive; 2. care depinge cu vioiciune o intențiune, un sentiment: fizionomie expresivă.

*expresív, -ă adj. (d. expres; fr. expressif). Care are multă expresiune: ochĭ expresivĭ, gesturĭ expresive. Adv. În mod expresiv.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

expresív adj. m., pl. expresívi; f. expresívă, pl. expresíve

expresív adj. m., pl. expresívi; f. sg. expresívă, pl. expresíve


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

EXPRESÍV adj. evocativ, evocator, nuanțat, pitoresc, plastic, pregnant, semnificativ, sugestiv, viu, (fig.) colorat. (O descriere ~.)

EXPRESIV adj. evocativ, evocator, nuanțat, pitoresc, plastic, pregnant, semnificativ, sugestiv, viu, (fig.) colorat. (O descriere ~.)

Expresiv ≠ fad, neexpresiv, inexpresiv, searbăd, spălăcit, șters


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

EXPRESÍV, -Ă adj. (cf. fr. expressif): în sintagmele cuvânt expresiv și valență expresivă (v.).

parataxă expresivă sau stilistică, orice juxtapunere asindetică, raport gramatical dintre două propoziții cu indicele de relație zero, în locul unui indice de coordonare sau subordonare care s-a omis (A): „Bate om în poartă, iese tata să-l întâmpine, îl aduce în casă.” (Z. Stancu) Sin. asindet.

Intrare: expresiv
expresiv adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • expresiv
  • expresivul
  • expresivu‑
  • expresi
  • expresiva
plural
  • expresivi
  • expresivii
  • expresive
  • expresivele
genitiv-dativ singular
  • expresiv
  • expresivului
  • expresive
  • expresivei
plural
  • expresivi
  • expresivilor
  • expresive
  • expresivelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)