EXPRESIV, -Ă, expresivi, -e, adj. (Despre cuvinte, gesturi etc.) Care arată ceva în mod plastic, viu, clar; elocvent, sugestiv. Sunet expresiv. Gest expresiv. ▭ Tendința de a adecva sunetele la noțiune se manifestă în limbă în cuvinte expresive. ROSETTI, S. L. 9. ♦ (Despre opere de artă) Care evocă imagini vii. Toată această scenă e admirabil de expresivă și de adevărată. GHEREA, ST. CR. I 353. Cea mai expresivă poemă a vieții vînătorești, eroica dramă a lui Guilom Tell. ODOBESCU, S. III 81. ◊ Lectură expresivă = citire a unei opere literare cu respectarea regulilor de pronunțare literară și de intonație. ♦ (Despre ochi, față etc.) Care reflectă în mod viu, cu putere stări interioare. Se uita țintă în ochii lui calzi, mobili, expresivi. VLAHUȚĂ, O. A. III 31.