expirat², ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / V: (îvr) esp~ / Pl: ~ați, ~e / E: expira] 1 (Înv; d. oameni) Mort. 2 Dispărut². 3 Stins². 4 Descrescut pe nesimțite. 5 Terminat². 6 (D. aer) Scos din plămâni. 7-8 (D. convenții, contracte etc., d. o perioadă de timp) Care s-a încheiat sau care nu mai este în vigoare. 9 (D. termenul final al unui contract) Depășit². 10 (Nob; d. gânduri sau planuri ascunse) Aflat de cine nu trebuia.

expirat¹ sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: expira] 1 (Înv) Deces. 2 Dispariție. 3 Stingere. 4 Expirare (4). 5 Terminare. 6 Expirație (6). 7-10 Expirare (7-10).

espira v vz expira

espirat, ~ă a vz expirat

expira [At: CODRESCU, C. II, 151/26 / V: (înv) esp~ / Pzi: expir / E: fr expirer] 1 vi A muri. 2 vi A dispărea. 3 vi A se stinge. 4 vi A descrește pe nesimțite. 5 vi A se termina. 6 vt A elimina din plămâni aerul (în procesul respirației). 7 vi (D. contracte, convenții etc.) A înceta să mai fie valabil. 8 vi (D. contracte, obligațiuni, polițe) A ajunge la scadență. 9 vi (D. termenul unui contract) A fi depășit. 10 vt (Nob; d. gânduri sau planuri ascunse) A ajunge la urechile celor care nu ar fi trebuit să afle Si: a se auzi, a răsufla. corectat(ă)

EXPIRA, expir, vb. I. 1. Tranz. A elimina din plămîni aerul introdus prin inspirație în procesul respirației. 2. Intranz. (Despre un contract, o convenție etc.) A nu mai fi în vigoare, a nu mai fi valabil. ♦ (Despre un termen, o perioadă de timp etc.) A ajunge la sfîrșit, la scadență, a se împlini, a fi depășit. 3. Intranz. Fig. A muri, a se stinge, a pieri. Cuvîntul îi expiră pe buze. BRĂESCU, V. A. 73.

EXPIRA vb. I. 1. tr. A da afară din plămîni aerul inspirat. 2. intr. (Despre un termen, un contract, o convenție etc.) A se împlini, a înceta de a fi în vigoare. 3. intr. (Fig.) A muri. [P.i. expir. / cf. fr. expirer, lat. expirare].

EXPIRA vb. I. tr. a elimina din plămâni aerul inspirat. II. intr. 1. (despre un contract, o convenție) a înceta de a fi în vigoare. 2. (despre un termen) a ajunge la scadență. 3. (fig.) a muri. (< fr. expirer, lat. expirare)

A EXPIRA¹ expir tranz. (aer inspirat) A elimina din plămâni în procesul respirației. /<fr. expirer, lat. expirare

A EXPIRA² pers. 3 expiră intranz. 1) (despre contacte, convenții etc.) A înceta de a mai fi valabil. 2) (despre perioade de timp, termene etc.) A ajunge la sfârșit; a se consuma în întregime; a se împlini. 3) fig. A înceta de a mai trăi; a muri; a deceda; a răposa. /<fr. expirer, lat. expirare

expirà v. 1. a alunga din plămâni aerul aspirat; 2. a-și da ultima suflare; 3. fig. a peri, a descrește pe nesimțite; 4. a ajunge la termen: contractul expiră mâine.

*expír, a -á v. tr. (lat. ex-spiro, -spiráre. V. respir, suspin). Elimin tot aeru din plămînĭ. V. intr. Îmĭ daŭ sufletu, mor. Fig. Ajung la termin, scad, mă anulez: polița, contractu expiră mîne.

expira (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. expir, 3 expiră; conj. prez. 1 sg. să expir, 3 să expire

expira (a ~) vb., ind. prez. 3 expiră

expira vb., ind. prez. 1 sg. expir, 3 sg. și pl. expiră

expir.

EXPIRA vb. v. deceda, dispărea, duce, muri, pieri, prăpădi, răposa, sfârși, stinge, sucomba.

EXPIRA vb. 1. a se isprăvi, a se încheia, a se sfârși, a se termina. (A ~ termenul de garanție.) 2. a se împlini. (~ data la care trebuia făcută plata.)

EXPIRA vb. 1. a se isprăvi, a se încheia, a se sfîrși, a se termina. (A ~ termenul de garanție.) 2. a se împlini. (~ data la care trebuia făcută plata.)

expira vb. v. DECEDA. DISPĂREA. DUCE. MURI. PIERI. PRĂPĂDI. RĂPOSA. SFÎRȘI. STINGE. SUCOMBA.