expirat², ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / V: (îvr) esp~ / Pl: ~ați, ~e / E: expira] 1 (Înv; d. oameni) Mort. 2 Dispărut². 3 Stins². 4 Descrescut pe nesimțite. 5 Terminat². 6 (D. aer) Scos din plămâni. 7-8 (D. convenții, contracte etc., d. o perioadă de timp) Care s-a încheiat sau care nu mai este în vigoare. 9 (D. termenul final al unui contract) Depășit². 10 (Nob; d. gânduri sau planuri ascunse) Aflat de cine nu trebuia.

expirat¹ sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: expira] 1 (Înv) Deces. 2 Dispariție. 3 Stingere. 4 Expirare (4). 5 Terminare. 6 Expirație (6). 7-10 Expirare (7-10).

espira v vz expira

espirat, ~ă a vz expirat

expira [At: CODRESCU, C. II, 151/26 / V: (înv) esp~ / Pzi: expir / E: fr expirer] 1 vi A muri. 2 vi A dispărea. 3 vi A se stinge. 4 vi A descrește pe nesimțite. 5 vi A se termina. 6 vt A elimina din plămâni aerul (în procesul respirației). 7 vi (D. contracte, convenții etc.) A înceta să mai fie valabil. 8 vi (D. contracte, obligațiuni, polițe) A ajunge la scadență. 9 vi (D. termenul unui contract) A fi depășit. 10 vt (Nob; d. gânduri sau planuri ascunse) A ajunge la urechile celor care nu ar fi trebuit să afle Si: a se auzi, a răsufla. corectat(ă)

*EXPIRA (-ir) I. vb. tr. A da afară aerul care a intrat în plămîni. II. vb. intr. 1 A-și da sufletul, a muri ¶ 2 A lua sfîrșit, a se sfîrși: termenul expiră peste cinci zile ¶ 3 Fig. A înceta, a pieri, a dispărea [fr.].

EXPIRA, expir, vb. I. 1. Tranz. A elimina din plămîni aerul introdus prin inspirație în procesul respirației. 2. Intranz. (Despre un contract, o convenție etc.) A nu mai fi în vigoare, a nu mai fi valabil. ♦ (Despre un termen, o perioadă de timp etc.) A ajunge la sfîrșit, la scadență, a se împlini, a fi depășit. 3. Intranz. Fig. A muri, a se stinge, a pieri. Cuvîntul îi expiră pe buze. BRĂESCU, V. A. 73.

EXPIRA vb. I. 1. tr. A da afară din plămîni aerul inspirat. 2. intr. (Despre un termen, un contract, o convenție etc.) A se împlini, a înceta de a fi în vigoare. 3. intr. (Fig.) A muri. [P.i. expir. / cf. fr. expirer, lat. expirare].

EXPIRA vb. I. tr. a elimina din plămâni aerul inspirat. II. intr. 1. (despre un contract, o convenție) a înceta de a fi în vigoare. 2. (despre un termen) a ajunge la scadență. 3. (fig.) a muri. (< fr. expirer, lat. expirare)

A EXPIRA² pers. 3 expiră intranz. 1) (despre contacte, convenții etc.) A înceta de a mai fi valabil. 2) (despre perioade de timp, termene etc.) A ajunge la sfârșit; a se consuma în întregime; a se împlini. 3) fig. A înceta de a mai trăi; a muri; a deceda; a răposa. /<fr. expirer, lat. expirare

A EXPIRA¹ expir tranz. (aer inspirat) A elimina din plămâni în procesul respirației. /<fr. expirer, lat. expirare

expirà v. 1. a alunga din plămâni aerul aspirat; 2. a-și da ultima suflare; 3. fig. a peri, a descrește pe nesimțite; 4. a ajunge la termen: contractul expiră mâine.

*expír, a -á v. tr. (lat. ex-spiro, -spiráre. V. respir, suspin). Elimin tot aeru din plămînĭ. V. intr. Îmĭ daŭ sufletu, mor. Fig. Ajung la termin, scad, mă anulez: polița, contractu expiră mîne.

expira (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. expir, 3 expiră; conj. prez. 1 sg. să expir, 3 să expire

expira (a ~) vb., ind. prez. 3 expiră

expira vb., ind. prez. 1 sg. expir, 3 sg. și pl. expiră

expir.

EXPIRA vb. 1. a se isprăvi, a se încheia, a se sfârși, a se termina. (A ~ termenul de garanție.) 2. a se împlini. (~ data la care trebuia făcută plata.)

EXPIRA vb. v. deceda, dispărea, duce, muri, pieri, prăpădi, răposa, sfârși, stinge, sucomba.

expira vb. v. DECEDA. DISPĂREA. DUCE. MURI. PIERI. PRĂPĂDI. RĂPOSA. SFÎRȘI. STINGE. SUCOMBA.

EXPIRA vb. 1. a se isprăvi, a se încheia, a se sfîrși, a se termina. (A ~ termenul de garanție.) 2. a se împlini. (~ data la care trebuia făcută plata.)