9 definiții pentru expirație

EXPIRÁȚIE, expirații, s. f. Act fiziologic prin care se elimină din plămâni aerul inspirat; expirare. – Din fr. expiration, lat. expiratio.

EXPIRÁȚIE, expirații, s. f. Act fiziologic prin care se elimină din plămâni aerul inspirat; expirare. – Din fr. expiration, lat. expiratio.

EXPIRÁȚIE, expirații, s. f. Act fiziologic prin care se elimină din plămîni aerul inspirat.

expiráție (-ți-e) s. f., art. expiráția (-ți-a), g.-d. art. expiráției; pl. expiráții, art. expiráțiile (-ți-i-)

expiráție s. f. (sil. -ți-e), art. expiráția (sil. -ți-a), g.-d. art. expiráției; pl. expiráții, art. expiráțiile (sil. -ți-i-)

EXPIRÁȚIE s.f. Eliminare din plămâni a aerului inspirat; expirare. [Gen. -iei. / cf. fr. expiration, lat. expiratio].

EXPIRÁȚIE s. f. eliminare din plămâni a aerului inspirat. (< fr. expiration, lat. expiratio)

EXPIRÁȚIE ~i f. Act fiziologic constând în eliminarea din plămâni a aerului inspirat. [G.-D. expirației; Sil. -ți-e] /<fr. expiration, lat. expiratio, ~onis

*expirațiúne f. (lat. ex-spirátio, -ónis. V. aspirațiune). Acțiunea de a expira aeru aspirat. Fig. Moarte. Scadență, ajungere la termin: expirațiunea unuĭ contract, unuĭ an. – Și -áție și -áre.

Intrare: expirație
expirație substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular expirație expirația
plural expirații expirațiile
genitiv-dativ singular expirații expirației
plural expirații expirațiilor
vocativ singular
plural