2 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EXPIÉRE, expieri, s. f. (Livr.) Acțiunea de a expia și rezultatul ei; expiație, ispășire. [Pr.: -pi-e-] – V. expia.

EXPIÉRE, expieri, s. f. (Livr.) Acțiunea de a expia și rezultatul ei; expiație, ispășire. [Pr.: -pi-e-] – V. expia.

expiere sf [At: PONTBRIANT, D. / V: (înv) ~iar~, espiare / P: ~pi-e~ / Pl: ~ri / E: expia] Expiație.

EXPIÉRE, expieri, s. f. Faptul de a expia; expiațiune.

EXPIÉRE s.f. (Liv.) Faptul de a expia; expiație, ispășire. [Pron. -pi-e-. / < expia].

EXPIÁ, expiez, vb. I. Tranz. (Livr.) 1. A ispăși o greșeală, o vină etc. 2. A înceta de a mai trăi, de a mai fi în viață; a sucomba, a deceda, a muri. [Pr.: -pi-a] – Din fr. expier, lat. expiare.

EXPIÁ, expiez, vb. I. Tranz. (Livr.) 1. A ispăși o greșeală, o vină etc. 2. A înceta de a mai trăi, de a mai fi în viață; a sucomba, a deceda, a muri. [Pr.: -pi-a] – Din fr. expier, lat. expiare.

expia vt [At: CALENDARIU (1794), 30/5 / V: (înv) esp~ / P: ~pi-a / Pzi: ~iez și 3 și 6 ~a / E: fr expier, lat expiare] (Liv) 1 (Rar; c. i. o greșeală, o faptă incorectă) A ispăși. 2 A înceta din viață Si: a deceda, a muri, a sucomba.

EXPIÁ, expiez, vb. I. Tranz. (Franțuzism; cu privire la o greșeală, la o vină etc.) A ispăși. Mă mișcă mai sincer fata Eliza, condamnată la închisoarea unde culpabilii n-au voie să vorbească, expiindu-și păcatul în groaznicul chin al tăcerii neîntrerupte. DEMETRESCU, O. 183. Ea expiază printr-un lung martir călcarea legii. BĂLCESCU, O. II 10. – Pronunțat: -pi-a.

EXPIÁ vb. I. tr. (Liv.) A ispăși (o greșeală, o vină etc.). [Pron. -pi-a, p. i. 3,6 -iază, ger. -iind. / cf. fr. expier, lat. expiare].

EXPIÁ vb. tr. a ispăși o greșeală, o vină etc. (< fr. expier, lat. expiare)

expià v. a ispăși, a repara o crimă sau o greșală, suferind sau impunându-și singur pedeapsa.

*expiațiúne f. (lat. expiátio, -ónis). Rar. Ispășire. – Și -áție și maĭ des -ĭére.

*expiéz v. tr. (lat. expiare, d. pius, pios). Ispășesc, repar o crimă, o greșală pintr’o pedeapsă, pintr’o suferință.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

expiére (livr.) (-pi-e-) s. f., g.-d. art. expiérii; pl. expiéri

expiére s. f. (sil. -pi-e-), g.-d. art. expiérii; pl. expiéri

expiá (a ~) (livr.) (-pi-a) vb., ind. prez. 3 expiáză, 1 pl. expiém (-pi-em); conj. prez. 3 să expiéze; ger. expiínd (-pi-ind)

expiá vb. (sil. -pi-a), ind. prez. 1 sg. expiéz, 3 sg. și pl. expiáză, 1 pl. expiém (sil. -pi-em); conj. prez. 3 sg. și pl. expiéze; ger. expiínd (sil. -pi-ind)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

EXPIÉRE s. v. ispășire.

arată toate definițiile

Intrare: expiere
  • silabație: ex-pi-e-re
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • expiere
  • expierea
plural
  • expieri
  • expierile
genitiv-dativ singular
  • expieri
  • expierii
plural
  • expieri
  • expierilor
vocativ singular
plural
espiare
substantiv feminin (F115)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • espiare
  • espiarea
plural
  • espieri
  • espierile
genitiv-dativ singular
  • espieri
  • espierii
plural
  • espieri
  • espierilor
vocativ singular
plural
expiare
substantiv feminin (F115)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • expiare
  • expiarea
plural
  • expieri
  • expierile
genitiv-dativ singular
  • expieri
  • expierii
plural
  • expieri
  • expierilor
vocativ singular
plural
Intrare: expia
  • silabație: ex-pi-a
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • expia
  • expiere
  • expiat
  • expiatu‑
  • expiind
  • expiindu‑
singular plural
  • expia
  • expiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • expiez
(să)
  • expiez
  • expiam
  • expiai
  • expiasem
a II-a (tu)
  • expiezi
(să)
  • expiezi
  • expiai
  • expiași
  • expiaseși
a III-a (el, ea)
  • expia
(să)
  • expieze
  • expia
  • expie
  • expiase
plural I (noi)
  • expiem
(să)
  • expiem
  • expiam
  • expiarăm
  • expiaserăm
  • expiasem
a II-a (voi)
  • expiați
(să)
  • expiați
  • expiați
  • expiarăți
  • expiaserăți
  • expiaseți
a III-a (ei, ele)
  • expia
(să)
  • expieze
  • expiau
  • expia
  • expiaseră
espia
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

expiere espiare expiare

etimologie:

  • vezi expia
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

expia espia livresc

  • 1. A ispăși o greșeală, o vină etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: ispăși plăti răscumpăra îndura 2 exemple
    exemple
    • Mă mișcă mai sincer fata Eliza, condamnată la închisoarea unde culpabilii n-au voie să vorbească, expiindu-și păcatul în groaznicul chin al tăcerii neîntrerupte. DEMETRESCU, O. 183.
      surse: DLRLC
    • Ea expiază printr-un lung martir călcarea legii. BĂLCESCU, O. II 10.
      surse: DLRLC
  • 2. A înceta de a mai trăi, de a mai fi în viață.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: deceda muri (verb) sucomba

etimologie: