13 definiții pentru expia

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EXPIA, expiez, vb. I. Tranz. (Livr.) 1. A ispăși o greșeală, o vină etc. 2. A înceta de a mai trăi, de a mai fi în viață; a sucomba, a deceda, a muri. [Pr.: -pi-a] – Din fr. expier, lat. expiare.

EXPIA, expiez, vb. I. Tranz. (Livr.) 1. A ispăși o greșeală, o vină etc. 2. A înceta de a mai trăi, de a mai fi în viață; a sucomba, a deceda, a muri. [Pr.: -pi-a] – Din fr. expier, lat. expiare.

expia vt [At: CALENDARIU (1794), 30/5 / V: (înv) esp~ / P: ~pi-a / Pzi: ~iez și 3 și 6 ~a / E: fr expier, lat expiare] (Liv) 1 (Rar; c. i. o greșeală, o faptă incorectă) A ispăși. 2 A înceta din viață Si: a deceda, a muri, a sucomba.

EXPIA, expiez, vb. I. Tranz. (Franțuzism; cu privire la o greșeală, la o vină etc.) A ispăși. Mă mișcă mai sincer fata Eliza, condamnată la închisoarea unde culpabilii n-au voie să vorbească, expiindu-și păcatul în groaznicul chin al tăcerii neîntrerupte. DEMETRESCU, O. 183. Ea expiază printr-un lung martir călcarea legii. BĂLCESCU, O. II 10. – Pronunțat: -pi-a.

EXPIA vb. I. tr. (Liv.) A ispăși (o greșeală, o vină etc.). [Pron. -pi-a, p. i. 3,6 -iază, ger. -iind. / cf. fr. expier, lat. expiare].

EXPIA vb. tr. a ispăși o greșeală, o vină etc. (< fr. expier, lat. expiare)

expià v. a ispăși, a repara o crimă sau o greșală, suferind sau impunându-și singur pedeapsa.

*expiéz v. tr. (lat. expiare, d. pius, pios). Ispășesc, repar o crimă, o greșală pintr’o pedeapsă, pintr’o suferință.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

expia (a ~) (livr.) (desp. -pi-a) vb., ind. prez. 1 sg. expiez (desp. -pi-ez), 3 expia, 1 pl. expiem; conj. prez. 1 sg. să expiez, 3 să expieze; ger. expiind (desp. -pi-ind)

expia (a ~) (livr.) (-pi-a) vb., ind. prez. 3 expiază, 1 pl. expiem (-pi-em); conj. prez. 3 să expieze; ger. expiind (-pi-ind)

expia vb. (sil. -pi-a), ind. prez. 1 sg. expiez, 3 sg. și pl. expiază, 1 pl. expiem (sil. -pi-em); conj. prez. 3 sg. și pl. expieze; ger. expiind (sil. -pi-ind)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

EXPIA vb. v. ispăși, îndura, plăti, răscumpăra.

expia vb. v. ISPĂȘI. ÎNDURA. PLĂTI. RĂSCUMPĂRA.

Intrare: expia
  • silabație: ex-pi-a info
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • expia
  • expiere
  • expiat
  • expiatu‑
  • expiind
  • expiindu‑
singular plural
  • expia
  • expiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • expiez
(să)
  • expiez
  • expiam
  • expiai
  • expiasem
a II-a (tu)
  • expiezi
(să)
  • expiezi
  • expiai
  • expiași
  • expiaseși
a III-a (el, ea)
  • expia
(să)
  • expieze
  • expia
  • expie
  • expiase
plural I (noi)
  • expiem
(să)
  • expiem
  • expiam
  • expiarăm
  • expiaserăm
  • expiasem
a II-a (voi)
  • expiați
(să)
  • expiați
  • expiați
  • expiarăți
  • expiaserăți
  • expiaseți
a III-a (ei, ele)
  • expia
(să)
  • expieze
  • expiau
  • expia
  • expiaseră
espia
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

expia, expiezverb

livresc
  • 1. A ispăși o greșeală, o vină etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Mă mișcă mai sincer fata Eliza, condamnată la închisoarea unde culpabilii n-au voie să vorbească, expiindu-și păcatul în groaznicul chin al tăcerii neîntrerupte. DEMETRESCU, O. 183. DLRLC
    • format_quote Ea expiază printr-un lung martir călcarea legii. BĂLCESCU, O. II 10. DLRLC
  • 2. A înceta de a mai trăi, de a mai fi în viață. DEX '09 DEX '98
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.