2 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

experimentare sf [At: POLIZU / V: (înv) esp~ / Pl: ~tări / E: experimenta] 1 Încercare prin experiență Si: experimentat1 (1). 2 Utilizare a unui lucru, procedeu etc. pentru a vedea dacă este bun sau rău Si: experimentat1 (2), experiment (7). 3 Provocare intenționată a unui fenomen pentru a-i studia cauzele și legile producerii lui Si: experiență, experimentat1 (3). 4 (Rar) Simțire Cf experimenta (3).

EXPERIMENTÁRE, experimentări, s. f. Acțiunea de a experimenta și rezultatul ei. – V. experimenta.

EXPERIMENTÁRE, experimentări, s. f. Acțiunea de a experimenta și rezultatul ei. – V. experimenta.

EXPERIMENTÁRE, experimentări, s. f. Acțiunea de a experimenta; încercare prin experiențe. Comunicatul cu privire la experimentarea bombei cu hidrogen dă o lovitură cercurilor agresive care și-au întemeiat politica pe monopolul S.U.A. asupra bombei atomice și a bombei cu hidrogen. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2750.

EXPERIMENTÁRE s.f. Acțiunea de a experimenta și rezultatul ei; experimentație. [< experimenta].

esperimenta v vz experimenta

esperimentare sf vz experimentare

experimenta vt [At: I. IONESCU, V. 35/11 / V: (înv) esp~, (rar) sperimânta[1] / Pzi: ~tez / E: fr expérimenter] 1 (C. i. obiecte, metode, procedee etc.) A supune la o probă, încercare, pentru a vedea dacă poate corespunde scopului, cerințelor etc. 2 A face un experiment (1). 3 (C. i. sentimente, trăiri etc.) A simți. corectată

  1. În original lipsește accentul — LauraGellner

EXPERIMENTÁ, experimentez, vb. I. Tranz. A încerca, a verifica prin experiență. – Din fr. expérimenter, lat. experimentare.

EXPERIMENTÁ, experimentez, vb. I. Tranz. A încerca, a verifica prin experiență. – Din fr. expérimenter, lat. experimentare.

EXPERIMENTÁ, experimentez, vb. I. Tranz. A încerca, a verifica prin experiențe. Am experimentat o nouă metodă de lucru.

ESPERIMENTÁ vb. I. v. experimenta.

EXPERIMENTÁ vb. I. tr. A verifica pe cale de experiment. [Var. esperimenta vb. I. / < fr. expérimenter].

EXPERIMENTÁ vb. tr. a verifica prin experiență. (< fr. expérimenter, lat. experimentare)

A EXPERIMENTÁ ~éz tranz. A verifica prin experimente. /<fr. expérimenter, lat. experimentare

experimentà v. 1. a verifica prin experiențe; 2. a face experiențe.

*experimentațiúne f. (d. experimentez). Rar. Acțiunea de a experimenta. – Și -áție, dar maĭ des -áre.

*experimentéz v. tr. (lat. experimentare, fr. expérimenter). Încerc, verific pin experiență.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

experimentáre s. f., g.-d. art. experimentắrii; pl. experimentắri

experimentáre s. f., g.-d. art. experimentării; pl. experimentări

experimentá (a ~) vb., ind. prez. 3 experimenteáză

experimentá vb., ind. prez. 1 sg. experimentéz, 3 sg. și pl. experimenteáză

arată toate definițiile

Intrare: experimentare
experimentare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • experimentare
  • experimentarea
plural
  • experimentări
  • experimentările
genitiv-dativ singular
  • experimentări
  • experimentării
plural
  • experimentări
  • experimentărilor
vocativ singular
plural
esperimentare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • esperimentare
  • esperimentarea
plural
  • esperimentări
  • esperimentările
genitiv-dativ singular
  • esperimentări
  • esperimentării
plural
  • esperimentări
  • esperimentărilor
vocativ singular
plural
Intrare: experimenta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • experimenta
  • experimentare
  • experimentat
  • experimentatu‑
  • experimentând
  • experimentându‑
singular plural
  • experimentea
  • experimentați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • experimentez
(să)
  • experimentez
  • experimentam
  • experimentai
  • experimentasem
a II-a (tu)
  • experimentezi
(să)
  • experimentezi
  • experimentai
  • experimentași
  • experimentaseși
a III-a (el, ea)
  • experimentea
(să)
  • experimenteze
  • experimenta
  • experimentă
  • experimentase
plural I (noi)
  • experimentăm
(să)
  • experimentăm
  • experimentam
  • experimentarăm
  • experimentaserăm
  • experimentasem
a II-a (voi)
  • experimentați
(să)
  • experimentați
  • experimentați
  • experimentarăți
  • experimentaserăți
  • experimentaseți
a III-a (ei, ele)
  • experimentea
(să)
  • experimenteze
  • experimentau
  • experimenta
  • experimentaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • esperimenta
  • esperimentare
  • esperimentat
  • esperimentatu‑
  • esperimentând
  • esperimentându‑
singular plural
  • esperimentea
  • esperimentați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • esperimentez
(să)
  • esperimentez
  • esperimentam
  • esperimentai
  • esperimentasem
a II-a (tu)
  • esperimentezi
(să)
  • esperimentezi
  • esperimentai
  • esperimentași
  • esperimentaseși
a III-a (el, ea)
  • esperimentea
(să)
  • esperimenteze
  • esperimenta
  • esperimentă
  • esperimentase
plural I (noi)
  • esperimentăm
(să)
  • esperimentăm
  • esperimentam
  • esperimentarăm
  • esperimentaserăm
  • esperimentasem
a II-a (voi)
  • esperimentați
(să)
  • esperimentați
  • esperimentați
  • esperimentarăți
  • esperimentaserăți
  • esperimentaseți
a III-a (ei, ele)
  • esperimentea
(să)
  • esperimenteze
  • esperimentau
  • esperimenta
  • esperimentaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)