2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

expeditor, ~oare smf, a [At: DOC. EC. 437 / Pl: ~i, ~oare / E: fr expéditeur] 1-2 (Persoană fizică sau juridică) care expediază scrisori, pachete, bani etc. Si: trimițător, (înv) expeduitor (1-2). 3-8 (Instituție, birou, for competent) care este organizat anume pentru a trimite scrisori, mărfuri.

EXPEDITÓR, -OÁRE, expeditori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană fizică sau juridică) având sarcina de a expedia scrisori, pachete, bani etc.; trimițător. – Din fr. expéditeur.

EXPEDITÓR, -OÁRE, expeditori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană fizică sau juridică) care expediază scrisori, pachete, bani etc.; trimițător. – Din fr. expéditeur.

EXPEDITÓR, -OÁRE, expeditori, -oare, s. m. și f. Persoană care expediază scrisori, pachete, mărfuri etc. Expeditorul unei scrisori. ◊ (Adjectival) Poșta, cînd adresantul lipsește, păstrează banii numai cîteva zile, după care îi înapoiază biuroului expeditor. CARAGIALE, O. VII 402.

EXPEDITÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care expediază scrisori, bani etc.; trimițător. [Cf. fr. expéditeur, lat. expeditor].

EXPEDITÓR, -OÁRE s. m. f. cel care expediază scrisori, colete, bani etc. (< fr. expéditeur)

EXPEDITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Lucrător însărcinat cu expedierea coletelor, scrisorilor etc. /<fr. expéditeur

*expeditór, -oáre adj. (lat. expeditor, d. expedítus, part. d. expedire, a descurca). Care expediază.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

expeditór adj. m., s. m., pl. expeditóri; adj. f., s. f. sg. și pl. expeditoáre; abr. exp.

expeditór s. m., adj. m., pl. expeditóri; f. sg. și pl. expeditoáre, g.-d. sg. art. expeditoárei


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

EXPEDITÓR s., adj. trimițător. (~ al coletului.)

EXPEDITOR s., adj. trimițător. (~ al coletului.)

Intrare: expeditor (adj.)
expeditor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • expeditor
  • expeditorul
  • expeditoru‑
  • expeditoare
  • expeditoarea
plural
  • expeditori
  • expeditorii
  • expeditoare
  • expeditoarele
genitiv-dativ singular
  • expeditor
  • expeditorului
  • expeditoare
  • expeditoarei
plural
  • expeditori
  • expeditorilor
  • expeditoare
  • expeditoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: expeditor (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • expeditor
  • expeditorul
  • expeditoru‑
plural
  • expeditori
  • expeditorii
genitiv-dativ singular
  • expeditor
  • expeditorului
plural
  • expeditori
  • expeditorilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)