2 intrări
15 definiții
din care- explicative (9)
- morfologice (4)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
EXPEDITOR, -OARE, expeditori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană fizică sau juridică) având sarcina de a expedia scrisori, pachete, bani etc.; trimițător. – Din fr. expéditeur.
expeditor, ~oare smf, a [At: DOC. EC. 437 / Pl: ~i, ~oare / E: fr expéditeur] 1-2 (Persoană fizică sau juridică) care expediază scrisori, pachete, bani etc. Si: trimițător, (înv) expeduitor (1-2). 3-8 (Instituție, birou, for competent) care este organizat anume pentru a trimite scrisori, mărfuri.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EXPEDITOR, -OARE, expeditori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană fizică sau juridică) care expediază scrisori, pachete, bani etc.; trimițător. – Din fr. expéditeur.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
EXPEDITOR, -OARE, expeditori, -oare, s. m. și f. Persoană care expediază scrisori, pachete, mărfuri etc. Expeditorul unei scrisori. ◊ (Adjectival) Poșta, cînd adresantul lipsește, păstrează banii numai cîteva zile, după care îi înapoiază biuroului expeditor. CARAGIALE, O. VII 402.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EXPEDITOR, -OARE s.m. și f. Cel care expediază scrisori, bani etc.; trimițător. [Cf. fr. expéditeur, lat. expeditor].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EXPEDITOR, -OARE s. m. f. cel care expediază scrisori, colete, bani etc. (< fr. expéditeur)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
EXPEDITOR ~oare (~ori, ~oare) m. și f. Lucrător însărcinat cu expedierea coletelor, scrisorilor etc. /<fr. expéditeur
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
expeditor m. cel ce expediază.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*expeditór, -oáre adj. (lat. expeditor, d. expedítus, part. d. expedire, a descurca). Care expediază.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
expeditor adj. m., s. m., pl. expeditori; adj. f., s. f. sg. și pl. expeditoare; abr. (pe trimiteri poștale) Exp.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
expeditor adj. m., s. m., pl. expeditori; adj. f., s. f. sg. și pl. expeditoare; abr. exp.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
expeditor s. m., adj. m., pl. expeditori; f. sg. și pl. expeditoare, g.-d. sg. art. expeditoarei
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
expeditor.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
EXPEDITOR s., adj. trimițător. (~ al coletului.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
EXPEDITOR s., adj. trimițător. (~ al coletului.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
expeditor, expeditorisubstantiv masculin expeditoare, expeditoaresubstantiv feminin expeditor, expeditoareadjectiv
- 1. (Persoană fizică sau juridică) având sarcina de a expedia scrisori, pachete, bani etc. DEX '09 DLRLC DNsinonime: trimițător
- Expeditorul unei scrisori. DLRLC
- Poșta, cînd adresantul lipsește, păstrează banii numai cîteva zile, după care îi înapoiază biuroului expeditor. CARAGIALE, O. VII 402. DLRLC
-
etimologie:
- expéditeur DEX '09 DEX '98 DN