11 definiții pentru expeditor (adj.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EXPEDITOR, -OARE, expeditori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană fizică sau juridică) având sarcina de a expedia scrisori, pachete, bani etc.; trimițător. – Din fr. expéditeur.

expeditor, ~oare smf, a [At: DOC. EC. 437 / Pl: ~i, ~oare / E: fr expéditeur] 1-2 (Persoană fizică sau juridică) care expediază scrisori, pachete, bani etc. Si: trimițător, (înv) expeduitor (1-2). 3-8 (Instituție, birou, for competent) care este organizat anume pentru a trimite scrisori, mărfuri.

EXPEDITOR, -OARE, expeditori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană fizică sau juridică) care expediază scrisori, pachete, bani etc.; trimițător. – Din fr. expéditeur.

EXPEDITOR, -OARE, expeditori, -oare, s. m. și f. Persoană care expediază scrisori, pachete, mărfuri etc. Expeditorul unei scrisori. ◊ (Adjectival) Poșta, cînd adresantul lipsește, păstrează banii numai cîteva zile, după care îi înapoiază biuroului expeditor. CARAGIALE, O. VII 402.

*expeditór, -oáre adj. (lat. expeditor, d. expedítus, part. d. expedire, a descurca). Care expediază.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

expeditor adj. m., s. m., pl. expeditori; adj. f., s. f. sg. și pl. expeditoare; abr. (pe trimiteri poștale) Exp.

expeditor adj. m., s. m., pl. expeditori; adj. f., s. f. sg. și pl. expeditoare; abr. exp.

expeditor s. m., adj. m., pl. expeditori; f. sg. și pl. expeditoare, g.-d. sg. art. expeditoarei

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

EXPEDITOR s., adj. trimițător. (~ al coletului.)

EXPEDITOR s., adj. trimițător. (~ al coletului.)

Intrare: expeditor (adj.)
expeditor1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • expeditor
  • expeditorul
  • expeditoru‑
  • expeditoare
  • expeditoarea
plural
  • expeditori
  • expeditorii
  • expeditoare
  • expeditoarele
genitiv-dativ singular
  • expeditor
  • expeditorului
  • expeditoare
  • expeditoarei
plural
  • expeditori
  • expeditorilor
  • expeditoare
  • expeditoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

expeditor, expeditorisubstantiv masculin
expeditoare, expeditoaresubstantiv feminin
expeditor, expeditoareadjectiv

  • 1. (Persoană fizică sau juridică) având sarcina de a expedia scrisori, pachete, bani etc. DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: trimițător
    • format_quote Expeditorul unei scrisori. DLRLC
    • format_quote Poșta, cînd adresantul lipsește, păstrează banii numai cîteva zile, după care îi înapoiază biuroului expeditor. CARAGIALE, O. VII 402. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.