2 intrări
24 de definiții

Explicative DEX

EXPECTORAȚIE, expectorații, s. f. 1. Secreție patologică a căilor respiratorii, eliminată prin tuse; spută, flegmă. 2. Eliminare prin tuse a produselor patologice din plămâni sau din căile respiratorii superioare; expectorare. – Din fr. expectoration.

espectorație sf vz expectorație

espectorațiune sf vz expectorație

expectorație sf [At: MAN. SĂNĂT. 302/24 / V: (înv) esp~, (rar) ~iune, (înv) espectorațiune, expeptorațiune / Pl: ~ii / E: fr expectoration] 1 Eliminare prin tuse a secrețiilor (patologice) căilor respiratorii Si: expectorare (1). 2 (Ccr; lpl) Secreții (patologice) ale căilor respiratorii, eliminate prin tuse Si: expectorare (2) Vz flegmă. 3 (Lpl; frr; fig) Vorbe spuse fără rost. 4 (Frr; lpl) Strigăte. 5 (Frr; lpl) Zgomote.

expectorațiune sf vz expectorație

expeptorațiune sf vz expectorație

EXPECTORA, expectorez, vb. I. Tranz. A elimina prin tuse, a da afară pe gură mucozitățile, flegma care se formează pe căile respiratorii. – Din fr. expectorer, lat. expectorare.

EXPECTORAȚIE, expectorații, s. f. 1. Secreție a căilor respiratorii, eliminată prin tuse; spută, flegmă. 2. Eliminare prin tuse a produselor patologice din plămâni sau din căile respiratorii superioare; expectorare. – Din fr. expectoration.

EXPECTORAȚIE, expectorații, s. f. Faptul de a expectora; (concretizat) ceea ce se expectorează, flegmă.

EXPECTORAȚIE, expectorații, s. f. Expectorare; (concr.) ceea ce se expectorează; flegmă. – Fr. expectoration.

EXPECTORA vb. I. tr. A da afară, a elimina mucozitățile provenite din căile respiratorii. [< fr. expectorer, cf. lat. t. expectorare < ex – afară, pectus – piept].

EXPECTORAȚIE s.f. Eliminare (prin tuse) a mucozităților din căile respiratorii; expectorare. ♦ (concr.) ceea ce se expectorează; flegmă. [Gen. -iei, var. expectorațiune s.f. / < fr. expectoration].

EXPECTORAȚIUNE s.f. v. expectorație.

EXPECTORAȚIE s. f. expectorare. ◊ ceea ce se expectorează; flegmă. (< fr. expectoration)

A EXPECTORA ~ez tranz. (flegmă, mucozități) A elimina prin tuse din căile respiratorii. /<fr. expectorer, lat. expectorare

EXPECTORAȚIE ~i f. 1) v. A EXPECTORA. 2) Secreție a căilor respiratorii eliminată prin tuse; flegmă; spută. /<fr. expectoration

*expectorațiúne f. (d. expectorez). Acțiunea de a expectora. – Și -áție, -áre.

Ortografice DOOM

expectorație (desp. -ți-e) s. f., art. expectorația (desp. -ți-a), g.-d. art. expectorației; pl. expectorații, art. expectorațiile (desp. -ți-i-)

expectorație (-ți-e) s. f., art. expectorația (-ți-a), g.-d. art. expectorației; pl. expectorații, art. expectorațiile (-ți-i-)

expectora vb., ind. prez. 1 sg. expectorez, 3 sg. și pl. expectorează

expectorație s. f. (sil. -ți-e), art. expectorația (sil. -ți-a), g.-d. art. expectorației; pl. expectorații, art. expectorațiile (sil. -ți-i-)

Sinonime

EXPECTORA vb. v. scuipa.

EXPECTORAȚIE s. v. scuipat.

EXPECTORAȚIE s. flegmă, scuipat, spută. (O ~ abundentă.)

Intrare: expectorat
expectorat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • expectorat
  • expectoratul
  • expectoratu‑
  • expectorată
  • expectorata
plural
  • expectorați
  • expectorații
  • expectorate
  • expectoratele
genitiv-dativ singular
  • expectorat
  • expectoratului
  • expectorate
  • expectoratei
plural
  • expectorați
  • expectoraților
  • expectorate
  • expectoratelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: expectorație
expectorație substantiv feminin
  • silabație: -ți-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • expectorație
  • expectorația
plural
  • expectorații
  • expectorațiile
genitiv-dativ singular
  • expectorații
  • expectorației
plural
  • expectorații
  • expectorațiilor
vocativ singular —
plural —
espectorație
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
espectorațiune
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
expectorațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • expectorațiune
  • expectorațiunea
plural
  • expectorațiuni
  • expectorațiunile
genitiv-dativ singular
  • expectorațiuni
  • expectorațiunii
plural
  • expectorațiuni
  • expectorațiunilor
vocativ singular —
plural —
expeptorațiune
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

expectora, expectorezverb

  • 1. A elimina prin tuse, a da afară pe gură mucozitățile, flegma care se formează pe căile respiratorii. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: scuipa
etimologie:

expectorație, expectorațiisubstantiv feminin

  • 1. Secreție patologică a căilor respiratorii, eliminată prin tuse. DEX '09 DLRLC DN
  • 2. Eliminare prin tuse a produselor patologice din plămâni sau din căile respiratorii superioare. DEX '09 DN
    sinonime: expectorare
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.