opțiuni
  • info

20 de definiții pentru scuipat (acțiune)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCUIPAT, (1) s. n., (2) scuipați, s. m. 1. S. n. Faptul de a scuipa. 2. S. m. Salivă, flegmă eliminată din gură prin scuipare. – V. scuipa.

SCUIPAT, (1) s. n., (2) scuipați, s. m. 1. S. n. Faptul de a scuipa. 2. S. m. Salivă, flegmă eliminată din gură prin scuipare. – V. scuipa.

scuipat1 sn [At: CORESI, EV. 169 / Pl: ~uri și (înv, rar) ~e, ~i / V: (înv, reg) ~pit, schipit, (înv) scuipiat, schiopit, (reg) scupit, ~upiat[1], schipiat, schipiț, scopit, șchipat, schiupit[2] / E: scuipa] 1-3 Scuipare (1, 3-4). 4 Secreție a glandelor salivare care se adună în gură (și se scuipă) Si: salivă, scuipătură (2), (pop) stupit, (îvr) scuipare (7), (reg) scuipici (1), expectorație, flegmă, spută. 5 (Reg; îe) A i se topi (cuiva) ~ul în gură A fi pofticios. 6 (Reg) A nu mai avea ~ în gură A vorbi mult. 7 (Reg; îe) A-și cântări ~pitul A nu face nimic. 8 (Reg; îe) A-i veni (cuiva) ~ la furcă A avea chef de vorbă. 9 (Îc) ~ul-cucului Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu frunze în formă de rozetă, cu flori liliachii, roz, rar, albe Si: stupitul-cucului (Cardamine pratensis). 10 (Bot; îac) Depozit granulos sau vâscos format în jurul ramurilor arborilor din ouăle unor fluturi. 11 (Bot; reg îac) Lichid lăptos, caustic și otrăvitor, conținut în organele vegetale ale aliorului Si: (reg) scuipiciul-cucului. 12 (Orn; reg; îc) ~ul-dracului Coțofană (Pica pica). corectat(ă)

  1. În original, tipărit incorect: ~uipat, variantă identică cu cuvântul principal — LauraGellner
  2. În original, cele mai multe dintre variante nu sunt accentuate — LauraGellner

SCUIPAT1 (1) s. n., (2) scuipați, s. m. 1. Faptul de a scuipa. Scuipatul este oprit. 2. Saliva dată afară din gură prin scuipare; spută. Vorbea cu cîte un fir alb de scuipat în fiecare colț al gurii subțiri, de om rău. DUMITRIU, N. 240. Ai dreptate, spuseră... tăbăcarii, pecetluind cuvîntul cu cîte o înjurătură și trei scuipați, ce plescăiră pe dușumea. ARDELEANU, D. 190. Unse cu scuipat de al său și se lipi. ISPIRESCU, L. 90.

scuipat n. salivă.

scuĭpát (vest) și stupít (est) m. și n., pl. urĭ. Salivă, umezeala naturală a guriĭ. Scuipatu cuculuĭ, oŭă de omizĭ grămădite ca un inel în prejuru ramurelelor V. bale.

scâptit[1] sn vz scuipat1

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

schipiat sn vz scuipat1 corectat(ă)

schipit sn vz scuipat1

schipiț sn vz scuipat1

scopit2 sn vz scuipat1

scuipiat sn vz scuipat1

scuipit sn vz scuipat1

scupiat sn vz scuipat1

scupit1 sn vz scuipat1

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

scuipat1 (acțiune) s. n.

scuipat2 (acțiune) s. n.

scuipat (acțiunea) s. n.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SCUIPAT s. 1. expectorație, flegmă, spută. 2. salivă, scuipătură, spută, (rar) apă, (pop.) stupit.

SCUIPAT s. 1. expectorație, flegmă, spută. 2. salivă, scuipătură, spută, (rar) apă, (pop.) stupit.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

scuipat, scuipați s. m. (intl.) 1. denunț, trădare. 2. om lipsit de caracter, om de nimic.

Intrare: scuipat (acțiune)
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scuipat
  • scuipatul
  • scuipatu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • scuipat
  • scuipatului
plural — —
vocativ singular —
plural —
schipiat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scâptit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
schipit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
schipiț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scuipiat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scuipit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scupiat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scupit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

scuipatsubstantiv neutru

  • 1. Faptul de a scuipa. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Scuipatul este oprit. DLRLC
etimologie:
  • vezi scuipa DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.