19 definiții pentru scuipat (acțiune) schipiat schipit schipiț scuipiat scuipit scupiat scupit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCUIPÁT, (1) s. n., (2) scuipați, s. m. 1. S. n. Faptul de a scuipa. 2. S. m. Salivă, flegmă eliminată din gură prin scuipare. – V. scuipa.

SCUIPÁT, (1) s. n., (2) scuipați, s. m. 1. S. n. Faptul de a scuipa. 2. S. m. Salivă, flegmă eliminată din gură prin scuipare. – V. scuipa.

scuipat1 sn [At: CORESI, EV. 169 / Pl: ~uri și (înv, rar) ~e, ~i / V: (înv, reg) ~pit, schipit, (înv) scuipiat, schiopit, (reg) scupit, ~upiat[1], schipiat, schipiț, scopit, șchipat, schiupit[2] / E: scuipa] 1-3 Scuipare (1, 3-4). 4 Secreție a glandelor salivare care se adună în gură (și se scuipă) Si: salivă, scuipătură (2), (pop) stupit, (îvr) scuipare (7), (reg) scuipici (1), expectorație, flegmă, spută. 5 (Reg; îe) A i se topi (cuiva) ~ul în gură A fi pofticios. 6 (Reg) A nu mai avea ~ în gură A vorbi mult. 7 (Reg; îe) A-și cântări ~pitul A nu face nimic. 8 (Reg; îe) A-i veni (cuiva) ~ la furcă A avea chef de vorbă. 9 (Îc) ~ul-cucului Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu frunze în formă de rozetă, cu flori liliachii, roz, rar, albe Si: stupitul-cucului (Cardamine pratensis). 10 (Bot; îac) Depozit granulos sau vâscos format în jurul ramurilor arborilor din ouăle unor fluturi. 11 (Bot; reg îac) Lichid lăptos, caustic și otrăvitor, conținut în organele vegetale ale aliorului Si: (reg) scuipiciul-cucului. 12 (Orn; reg; îc) ~ul-dracului Coțofană (Pica pica). corectată

  1. În original, tipărit incorect: ~uipat, variantă identică cu cuvântul principal — LauraGellner
  2. În original, cele mai multe dintre variante nu sunt accentuate — LauraGellner

SCUIPÁT1 (1) s. n., (2) scuipați, s. m. 1. Faptul de a scuipa. Scuipatul este oprit. 2. Saliva dată afară din gură prin scuipare; spută. Vorbea cu cîte un fir alb de scuipat în fiecare colț al gurii subțiri, de om rău. DUMITRIU, N. 240. Ai dreptate, spuseră... tăbăcarii, pecetluind cuvîntul cu cîte o înjurătură și trei scuipați, ce plescăiră pe dușumea. ARDELEANU, D. 190. Unse cu scuipat de al său și se lipi. ISPIRESCU, L. 90.

scuĭpát (vest) și stupít (est) m. și n., pl. urĭ. Salivă, umezeala naturală a guriĭ. Scuipatu cuculuĭ, oŭă de omizĭ grămădite ca un inel în prejuru ramurelelor V. bale.

scâptit[1] sn vz scuipat1

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

scuipát2 (acțiune) s. n.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SCUIPÁT s. 1. expectorație, flegmă, spută. 2. salivă, scuipătură, spută, (rar) apă, (pop.) stupit.

SCUIPAT s. 1. expectorație, flegmă, spută. 2. salivă, scuipătură, spută, (rar) apă, (pop.) stupit.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

scuipat, scuipați s. m. (intl.) 1. denunț, trădare. 2. om lipsit de caracter, om de nimic.

Intrare: scuipat (acțiune)
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scuipat
  • scuipatul
  • scuipatu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • scuipat
  • scuipatului
plural
vocativ singular
plural
schipiat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
schipit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
schipiț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scuipiat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scuipit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scupiat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scupit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

scuipat (acțiune) schipiat schipit schipiț scuipiat scuipit scupiat scupit

  • 1. Faptul de a scuipa.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Scuipatul este oprit.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi scuipa
    surse: DEX '98 DEX '09