18 definiții pentru exortație
din care- explicative (15)
- morfologice (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
EXORTAȚIE, exortații, s. f. (Livr.) Cuvântare, discurs prin care se urmărește dezlănțuirea unor sentimente, acțiuni etc.; încurajare, îndemn, imbold, înflăcărare, exortare. – Din lat. exhortatio, fr. exhortation. corectat(ă)
exortație sf [At: ARISTIA, PLUT. / V: ~iune, (rar) exho~, exhorațiune, esortațiune / Pl: ~ii / E: fr exhortation, lat exhortatio, -onis] (Liv) 1 Înflăcărare, îndemnare a unei persoane sau a unei colectivități (prin cuvinte) Si: (liv) exortare (1). 2 Cuvântare, discurs prin care se urmărește stârnirea unor sentimente, dezlănțuirea unor acțiuni etc. Si: (liv) exortare (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EXORTAȚIE, exortații, s. f. (Livr.) Cuvântare, discurs prin care se urmărește stârnirea unor sentimente, dezlănțuirea unor acțiuni etc.; încurajare, îndemn, imbold, înflăcărare, exortare. – Din lat. exhortatio, fr. exhortation.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
EXORTAȚIE, exortații, s. f. (Livresc, învechit) Cuvîntare prin care cineva îndeamnă stăruitor o persoană sau un grup de persoane la o acțiune.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EXORTAȚIE s.f. (Liv.) Cuvîntare, discurs prin care se urmărește stîrnirea unor sentimente, dezlănțuirea unor acțiuni etc.; încurajare, îndemn, imbold, înflăcărare. [Var. exhortație, exhortațiune, exortațiune s.f. / cf. fr. exhortation, lat. exhortatio].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EXORTAȚIE s. f. discurs prin care se urmărește stârnirea unor sentimente, dezlănțuirea unor acțiuni etc.; încurajare, îndemn, imbold, înflăcărare. (< fr. exhortation, lat. exhortatio)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
esortațiune sf vz exortație
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
essortațiune sf vz exortație
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
exhortație sf vz exortație
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
exhortațiune sf vz exortație
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
exortațiune sf vz exortație
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EXHORTAȚIE s.f. v. exortație.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EXHORTAȚIUNE s.f. v. exortație.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EXORTAȚIUNE s.f. v. exortație.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*exortațiúne f. (lat. exhortátio, -ónis). Rar. Îndemnare.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
exortație (livr.) (desp. -ți-e) s. f., art. exortația (desp. -ți-a), g.-d. art. exortației; pl. exortații, art. exortațiile (desp. -ți-i-)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
exortație (livr.) (-ți-e) s. f., art. exortația (-ți-a), g.-d. art. exortației; pl. exortații, art. exortațiile (-ți-i-)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
exortație s. f. (sil. -ți-e), art. exortația (sil. -ți-a), g.-d. art. exortației; pl. exortații, art. exortațiile (sil. -ți-i-)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: -ți-e
substantiv feminin (F135) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F135) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
exortație, exortațiisubstantiv feminin
- 1. Cuvântare, discurs prin care se urmărește dezlănțuirea unor sentimente, acțiuni etc. DEX '09 DLRLC DNsinonime: cuvântare discurs exortare imbold încurajare îndemn înflăcărare
etimologie:
- exhortatio DEX '09 DEX '98 DN
- exhortation DEX '09 DEX '98 DN