18 definiții pentru exortație

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EXORTAȚIE, exortații, s. f. (Livr.) Cuvântare, discurs prin care se urmărește dezlănțuirea unor sentimente, acțiuni etc.; încurajare, îndemn, imbold, înflăcărare, exortare. – Din lat. exhortatio, fr. exhortation. corectat(ă)

exortație sf [At: ARISTIA, PLUT. / V: ~iune, (rar) exho~, exhorațiune, esortațiune / Pl: ~ii / E: fr exhortation, lat exhortatio, -onis] (Liv) 1 Înflăcărare, îndemnare a unei persoane sau a unei colectivități (prin cuvinte) Si: (liv) exortare (1). 2 Cuvântare, discurs prin care se urmărește stârnirea unor sentimente, dezlănțuirea unor acțiuni etc. Si: (liv) exortare (2).

EXORTAȚIE, exortații, s. f. (Livr.) Cuvântare, discurs prin care se urmărește stârnirea unor sentimente, dezlănțuirea unor acțiuni etc.; încurajare, îndemn, imbold, înflăcărare, exortare. – Din lat. exhortatio, fr. exhortation.

EXORTAȚIE, exortații, s. f. (Livresc, învechit) Cuvîntare prin care cineva îndeamnă stăruitor o persoană sau un grup de persoane la o acțiune.

EXORTAȚIE s.f. (Liv.) Cuvîntare, discurs prin care se urmărește stîrnirea unor sentimente, dezlănțuirea unor acțiuni etc.; încurajare, îndemn, imbold, înflăcărare. [Var. exhortație, exhortațiune, exortațiune s.f. / cf. fr. exhortation, lat. exhortatio].

EXORTAȚIE s. f. discurs prin care se urmărește stârnirea unor sentimente, dezlănțuirea unor acțiuni etc.; încurajare, îndemn, imbold, înflăcărare. (< fr. exhortation, lat. exhortatio)

EXHORTAȚIUNE s.f. v. exortație.

EXORTAȚIUNE s.f. v. exortație.

*exortațiúne f. (lat. exhortátio, -ónis). Rar. Îndemnare.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

exortație (livr.) (desp. -ți-e) s. f., art. exortația (desp. -ți-a), g.-d. art. exortației; pl. exortații, art. exortațiile (desp. -ți-i-)

exortație (livr.) (-ți-e) s. f., art. exortația (-ți-a), g.-d. art. exortației; pl. exortații, art. exortațiile (-ți-i-)

exortație s. f. (sil. -ți-e), art. exortația (sil. -ți-a), g.-d. art. exortației; pl. exortații, art. exortațiile (sil. -ți-i-)

Intrare: exortație
exortație substantiv feminin
  • silabație: -ți-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • exortație
  • exortația
plural
  • exortații
  • exortațiile
genitiv-dativ singular
  • exortații
  • exortației
plural
  • exortații
  • exortațiilor
vocativ singular
plural
esortațiune
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
essortațiune
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
exhortație substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • exhortație
  • exhortația
plural
  • exhortații
  • exhortațiile
genitiv-dativ singular
  • exhortații
  • exhortației
plural
  • exhortații
  • exhortațiilor
vocativ singular
plural
exhortațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • exhortațiune
  • exhortațiunea
plural
  • exhortațiuni
  • exhortațiunile
genitiv-dativ singular
  • exhortațiuni
  • exhortațiunii
plural
  • exhortațiuni
  • exhortațiunilor
vocativ singular
plural
exortațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • exortațiune
  • exortațiunea
plural
  • exortațiuni
  • exortațiunile
genitiv-dativ singular
  • exortațiuni
  • exortațiunii
plural
  • exortațiuni
  • exortațiunilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

exortație, exortațiisubstantiv feminin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.