8 definiții pentru exortare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
EXORTARE, exortări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a exorta și rezultatul ei; înflăcărare. – V. exorta.
EXORTARE, exortări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a exorta și rezultatul ei; înflăcărare. – V. exorta.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
exortare sf [At: COSTINESCU / V: exho~ / Pl: ~tări / E: exorta] 1-2 (Liv) Exortație (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EXORTARE s.f. (Liv.) Acțiunea de a exorta și rezultatul ei; înflăcărare. [Var. exhortare s.f. / < exorta].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
exhortare sf vz exortare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EXHORTARE s.f. v. exortare.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
exortare (livr.) s. f., g.-d. art. exortării; pl. exortări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
exortare (livr.) s. f., g.-d. art. exortării; pl. exortări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
exortare s. f., g.-d. art. exortării; pl. exortări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
exortare, exortărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a exorta și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DNsinonime: înflăcărare
etimologie:
- exorta DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.