7 definiții pentru exortare exhortare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

exortare sf [At: COSTINESCU / V: exho~ / Pl: ~tări / E: exorta] 1-2 (Liv) Exortație (1-2).

EXORTÁRE, exortări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a exorta și rezultatul ei; înflăcărare. – V. exorta.

EXORTÁRE, exortări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a exorta și rezultatul ei; înflăcărare. – V. exorta.

EXORTÁRE s.f. (Liv.) Acțiunea de a exorta și rezultatul ei; înflăcărare. [Var. exhortare s.f. / < exorta].

EXHORTÁRE s.f. v. exortare.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

exortáre (livr.) s. f., g.-d. art. exortắrii; pl. exortắri

exortáre s. f., g.-d. art. exortării; pl. exortări

Intrare: exortare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • exortare
  • exortarea
plural
  • exortări
  • exortările
genitiv-dativ singular
  • exortări
  • exortării
plural
  • exortări
  • exortărilor
vocativ singular
plural
exhortare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • exhortare
  • exhortarea
plural
  • exhortări
  • exhortările
genitiv-dativ singular
  • exhortări
  • exhortării
plural
  • exhortări
  • exhortărilor
vocativ singular
plural